2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRĂPĂNARE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.
DĂRĂPĂNARE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărăpănare sf [At: DEX2 / E: dărăpăna] 1 Ruinare. 2 Năruire. 3 (Reg) Jale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRĂPĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) dărăpăna; ruinare, năruire, prăbușire, surpare. (Fig.) În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DĂRĂPĂNA, dărapăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). [Prez. ind. și: dărăpăn] – Din bg. drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărăpăna [At: DEX2 / Pzi: ~rapăn / E: pbl lat derapinare] 1 vr (La persoana 3) A se ruina. 2 vr (Pex) A se nărui. 3 vt (Reg) A-și smulge părul (de jale, de desperare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derăpăna v vz dărăpăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăpăna v vz dărăpăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăpănare sf vz dărăpănare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRĂPĂNA, dărapăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRĂPĂNA, dărapăn, vb. I. 1. Refl. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; p. ext. a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ Tranz. Fig. În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. Tranz. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DĂRĂPĂNA pers.3 se dărapănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. [Cf. lat. DERIPERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărápăn, a -ăpăná v. tr. (lat. derápino, -áre, d. rápere, a răpi. Cp. și cu ngr. drapanizo, cosesc. – Dărapăn, enĭ, -ănă; să dărapene). Stric, distrug, risipesc (propriŭ și fig.) V. refl. Casa, familia s’a dărăpănat. Mă alterez, mă stric: sănătatea s’a dărăpănat. – Și derapăn (Munt.) și drapăn (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
drápăn V. dărapăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării; pl. dărăpănări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+dărăpăna2 (a se ~) (a se ruina) vb. refl., ind. prez. 3 se dărăpănează, imperf. 3 pl. se dărăpănau; conj. prez. 3 să se dărăpăneze; ger. dărăpănându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dărăpăna1 (a ~) (a smulge păr, fulgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dărapăn/dărăpăn, 2 sg. dărapeni/dărăpeni, 3 dărapănă; conj. prez. 1 sg. să dărapăn/să dărăpăn, 3 să dărapene/să dărăpene; imper. 2 sg. dărapănă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dărăpăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărapăn/dărăpăn, 2 sg. dărapeni, 3 dărapănă; conj. prez. 3 să dărapene/să dărăpăne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărăpăna vb., ind. prez. 1 sg. dărapăn, 2 sg. dărapeni, 3 sg. dărapănă; conj. prez. 3 sg. și pl. dărapene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărăpăna (ind. prez. 1 sg. dărapăn, conj. dărapene)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dărapăn, -peni 2.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂRĂPĂNARE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (ă unei case bombardate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRĂPĂNARE s. 1. degradare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. cădere, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRĂPĂNA vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetății.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRĂPĂNA vb. 1. a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dărăpăna (-nez, dărăpănat), vb. – 1. (Înv.) A tăia, a zgîria. – 2. (Înv.) A smulge părul din cap. – 3. (Rar) A lua, a prăda, a jefui. – 4. A distruge, a nărui, a rade de pe fața pămîntului. – 5. A dăuna, a păgubi, a ruina. – Var. derăpăna. Lat. dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”. Semantismul prezintă dificultăți, în lumina primelor folosiri documentate în limba veche și populară, dar uitate în limba scrisă. Fonetismul indică faptul că trebuie să se plece de la o var. *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qu › p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influența analogia cu rupes, cf. it. dirupare, dirupinato. Ipotezele anterioare sînt insuficiente: lat. *deripinare (Candrea, Éléments, 11); dēripināre din lat. *dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Pușcariu 484; Tiktin; REW 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; cf. contra Graur, BL, V, 95), formație dificilă care nu explică evoluția semantică; gr. δρεπανιζω „a seca” (Bogrea, Dacor., IV, 807). – Der. dărăpănătură, s. f. (ruină, clădire dărăpănată).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT37) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT32) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT37) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dărăpănare, dărăpănărisubstantiv feminin
-
- În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540. DLRLC
-
etimologie:
- dărăpăna DEX '98 DEX '09
dărăpăna, dărapăn / dărăpăna, dărăpăn / dărăpănaverb
-
- Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. DLRLC
- În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. DLRLC
-
- 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. DLRLC
- Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536. DLRLC
-
-
etimologie:
- drapam „a pieptăna”, „a zgâria”. DEX '09
- *derapinare DEX '98