2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMILĂ, cămile, s. f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĭ.

cămi sf [At: TETRAEV. (1574), 233 / Pl: ~e / E: vsl камилъ] 1 Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu două cocoașe, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2 Dromader (Camelus dromaderus). 3 (Mrn) Ponton de lemn pentru ridicarea navelor scufundate.

CĂMILĂ, cămile, s. f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĩ (< gr.).

CĂMILĂ, cămile, s. f. Mamifer rumegător, cu una (v. dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri; trăiește în Africa de nord și în Asia mică și centrală (Camelus). Săgeată aleargă cal alb și cal murg, Cămilele-aleargă săgeată și ele, La cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. Cămila mult geloasă, văzînd un țap o dată Cu coarnele cum bate de cîni încongiurat, A început în sine a blestema pre soartă. NEGRUZZI, S. II 295.

CĂMILĂ, cămile, s. f. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (v. dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus). – Slav (v. sl. kamilĩ < gr.).

CĂMILĂ ~e f. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe, folosit la cărat poveri în zona pustiurilor. /<sl. kamili

cămilă f. cuadruped rumegător, originar din Azia centrală, care are două cocoașe pe spinare, animal întrebuințat la transport [Gr bizantin KAMIILA (= lat. camelus), vorbă introdusă prin Sfânta Scriptură.

cămílă f., pl. e (ngr. vsl. kamila, d. vgr. kámelos, de unge și lat. camélus; vsl. kamilĭ, d. ngr. kamili). Un cŭadruped rumegător cu doŭă gheburĭ originar din centru Asiiĭ și întrebuințat la tras și la călărie. Fig. Iron. Om înalt, slab și fără eleganță. De-a cămila, un joc băĭețesc. V. dromedar, girafă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cămi s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

cămi s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

cămi s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂMI s. (ZOOL.; Camelus dromedarius și bactrianus) (fig.) corabia deșertului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cămilă (cămile), s. f.1. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe. – 2. Joc popular. – Mr. cămilă. Ngr. ϰαμήλα, din gr. ϰάμελος (Roesler 571; Murnu 10); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamila. După Conev 57, rom. provine din bg.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂMILĂ subst. 1. – poreclă (Ștef); – T. (Dm); Cămilești s. 2. Cămiloiu t.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cămilă, cămile s. f. 1. persoană înaltă și cocoșată. 2. (tox.) persoană care se ocupă cu transportul de droguri.

halitor de cămile expr. (peior.) arab.

Intrare: cămilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămi
  • cămila
plural
  • cămile
  • cămilele
genitiv-dativ singular
  • cămile
  • cămilei
plural
  • cămile
  • cămilelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cămilă
Cămilă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cămilă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cămi, cămilesubstantiv feminin

  • 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săgeată aleargă cal alb și cal murg, Cămilele-aleargă săgeată și ele, La cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. DLRLC
    • format_quote Cămila mult geloasă, văzînd un țap o dată Cu coarnele cum bate de cîni încongiurat, A început în sine a blestema pre soartă. NEGRUZZI, S. II 295. DLRLC
  • 2. marină Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.