cuticulă sf [At: DEX² / Pl: ~le / E: fr cuticule, lat cuticula] 1 Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. 2 Partea superficială, chitinoasă, a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. Strat ceros Ia suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere.

CUTICULĂ, cuticule, s. f. Membrană sau strat foarte subțire și rezistent care acoperă și protejează smalțul dinților, corpul, tija sau foile plantelor.

CUTICULĂ s.f. Strat subțire și rezistent care învelește și protejează smalțul dinților, corpul sau foile plantelor. [< fr. cuticule, cf. lat. cuticula – pieliță].

CUTICULĂ s. f. 1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale. 2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor. 3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< fr. cuticule, lat. cuticula)

CUTICULĂ ~e f. 1) Strat rezistent care acoperă suprafața ce vine în contact cu mediul înconjurător al celulelor epiteliale. ~ dentară. 2) Strat seros care acoperă fructele și frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula

*cutículă f., pl. e (lat. cuticula, dim. d. cutis, pele). Anat. Pele foarte supțire, peliță, epidermă. V. membrană.

cuticulă s. f., g.-d. art. cuticulei; pl. cuticule

cuticulă s. f., g.-d. art. cuticulei; pl. cuticule

cuticulă s. f., g.-d. art. cuticulei; pl. cuticule