CUR, cururi, s.n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 17 Nov 2003 | Greșeală de tipar

CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

cur s. n., pl. cúruri
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

cur (cúruri), s.n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s.n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 2 Jul 2007 | Greșeală de tipar

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s.n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s.f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s.f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s.f. (înv., puritate); curăție, s.f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s.f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s.f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s.f. (murdărie; excrement); curătură, s.f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s.f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 2 Jul 2007 | Greșeală de tipar

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 26 Apr 2006 | Greșeală de tipar

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar

CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CÚRE vb. III v. curge.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ionel_bufu, 31 Jul 2004 | Greșeală de tipar

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.
Sursa: DAR | Trimisă de blaurb, 2 May 2006 | Greșeală de tipar

cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A curge un lichid. – 3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se scurge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se scurge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. cura. Mr. cur, curare, megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și curînd, curge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie cură în loc de curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu cura „a curăța”, prin intermediul var. Der. curător, adj. (care aleargă; curent); curătoare, s.f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la cura „a curăța”; curător, s.n. (brînză în calup); curăre, s.f. (înv., scurgere; înv., spermă); curătură, s.f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, s.f. (curs revărsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. cursoria; cursură (var. cursătură), s.f. (curs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. cursura; scure (var. scura), vb. (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(ăt)ură), s.f. (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); încura, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *incurrare, factitiv de la currere, cf. Candrea-Dens., 463; încurătură (var. încurătoare), s.f. (cursă de cai; hipodrom). – Cf. cursă, curînd. Der. neol. curent, adj., din lat. correntem, fr. courant; curent, s.m.; curenta, vb. (a electrocuta); curs, s.n., din fr. cours; cursă, s.f., din fr. course; cursier, s.m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; cursist, s.m.; cursiv, adj., din fr. cursif; cursivitate, s.f.; curier, s.m., din fr. courrier; curtier, s.m., din fr. courtier; curtaj, s.n., din fr. courtage.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 4 Jul 2007 | Greșeală de tipar

a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 4 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 7 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a cădea cu curul în pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 26 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 26 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 18 Jul 2009 | Greșeală de tipar

a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 8 Feb 2010 | Greșeală de tipar

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 31 Jul 2009 | Greșeală de tipar

a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 11 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 17 Jul 2009 | Greșeală de tipar

a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 30 Jul 2009 | Greșeală de tipar

căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 29 Jun 2009 | Greșeală de tipar

cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 14 Jul 2009 | Greșeală de tipar

curpapir, s.n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 15 Jul 2009 | Greșeală de tipar

cur pictat expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 15 Jul 2009 | Greșeală de tipar

drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 29 Jul 2009 | Greșeală de tipar

femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 11 Aug 2009 | Greșeală de tipar

gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni etc.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 31 Aug 2009 | Greșeală de tipar