8 definiții pentru cunetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUNETĂ, cunete, s. f. 1. Rigolă cu secțiune semicirculară, amenajată în lungul unui canal. 2. Secțiunea de curgere a unui canal navigabil. – Din fr. cunette.
cunetă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr cunette] Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUNETĂ, cunete, s. f. Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CUNETĂ s.f. Mică rigolă amenajată în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUNETĂ s. f. rigolă în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cunetă s. f., g.-d. art. cunetei; pl. cunete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cunetă s. f., g.-d. art. cunetei; pl. cunete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cunetă s. f., pl. cunete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cunetă, cunetesubstantiv feminin
- 1. Rigolă cu secțiune semicirculară, amenajată în lungul unui canal. MDA2 DEX '09 DN
- 2. Secțiunea de curgere a unui canal navigabil. DEX '09
etimologie:
- cunette MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.