2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (7)
- relaționale (9)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMPĂNIRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
CUMPĂNIRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumpănire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 186 / V: ~pen~ / Pl: ~ri / E: cumpăni] 1 Cântărire. 2 (Înv) Utilizare a balanței Si: cântărit1, cumpănit1 (2). 3 (Înv) Încercare cu mâna a greutății unui obiect Si: cumpănit1 (3). 4 (Înv) Plată pentru ceva cu lucruri de preț, raportată la greutatea obiectului Si: cumpănit1 (4). 5 (Înv) Apreciere. 6 (Înv; fig) Asemănare. 7 (Înv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpănit1 (10). 11 (Înv) Coborârea unui astru spre apus Si: cumpănit1 (11). 12 (Înv) Dominare. 13 (Înv) Tendință de a cădea a unui obiect Si: cumpănit1 (13). 14 (Reg) Plecare într-o direcție Si: cumpănit1 (14). 15 (Fig; reg) Intenție. 16 (Reg) Hotărâre. 17 (Iuz) îndemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (Înv) Mișcare la dreapta sau la stânga Si: cumpănit1 (19). 20 (Înv) Clătinare. 21 (Înv) Legănare. 22 (Înv) Ezitare. 23 (Înv) Echilibru. 24 (Îlav) În ~ În echilibru. 25 (Înv; d. o armă; îal) A ține de mijloc, cu mâna lăsată în jos. 26 (Înv) Echivalare. 27 (Înv) Temperare. 28 (Înv) Agonizare. 29 (Înv) Așezare a unei prăjini ca o pârghie Si: cumpănit1 (17)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPĂNIRE, cumpăniri, s. f. 1. Echilibru. Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107. ◊ Loc. adj. și adv. (Despre arme) În cumpănire = ținut de mijloc, cu mîna sprijinită de șold. Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171. Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39. 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177. – Variantă: cumpenire (HOGAȘ, DR. II 191) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumbăni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpăni [At: PALIA (1581), 90/2 / V: ~pâni, ~peni, / Pzi: ~nesc și (îvr) cumpăn / E: cumpănă] 1-3 vtri A (se) cântări, (cu balanța). 4 vt (Înv; îe) A ~ (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 vt (Înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) aprecia. 8 vr (Înv; fig) A se asemăna. 9 vt (Înv; fig) A compara. 10 vt (Înv; fig) A examina. 11 vt (înv) A chibzui. 12 vt (înv; îe) A ~ din ochi A examina spre a stabili valoarea. 13 vi (înv; d. soare) A începe să coboare spre apus. 14 (Înv) vt A fi mai presus. 15 vr (Reg; d. obiecte) A fi gata să cadă. 16 vt (Reg) A pleca într-o direcție. 17 vr (Reg; fig; construit cu să sau cu la) A intenționa. 18 vr (Reg) A se hotărî. 19 vt (Înv) A îndemna. 20 vt (Înv) A sfătui. 21 (Înv) vr (Construit absolut sau urmat de să) A se mișca la dreapta sau la stânga. 22 vr (Înv) A se clătina. 23 vr (Înv) A se legăna. 24 vr (Înv) A ezita. 25 vt (Înv) A echilibra. 26 vt (Înv; fig) A echivala cu. 27-28 vtr (Înv) A (se) tempera. 29 vr (Înv) A se ~ A fi în agonie. 30 vr (Înv; îe) A i se ~ cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 vr (Îvp; îe) A i se ~ cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viața. 32 vt (Pop) A așeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpâni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpeni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpenire v vz cumpănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, p. ext., alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ Fig. Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. ◊ Refl. reciproc. Fig. O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. ♦ Intranz. A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Refl. A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Tranz. Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. II. Fig. 1. Tranz. A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. ◊ Absol. Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. ◊ Intranz. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. Refl. A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. Refl. A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. Tranz. (Transilv., Mold.) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. Tranz. A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpeni (PANN, P. V. I 125) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPENI vb. IV v. cumpăni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPENIRE s. f. v. cumpănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE CUMPĂNI mă ~esc intranz. 1) A ajunge în stare de cumpănă; a se echilibra. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita; a se cutremura. /Din cumpănă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CUMPĂNI ~esc 1. tranz. 1) înv. (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. ◊ A-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranz. (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumpănì v. 1. a trage la cumpănă, a pune în echilibru; 2. fig. a compensa: mult rău o fapta bună ’n ceruri cumpănește AL.; 3. a chibzui: cumpănește-ți bine cuvintele nebune AL.; 4. fig. a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi; 5. a sta în cumpănă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, 3 sg. cumpănește, imperf. 1 cumpăneam; conj. prez. 1 sg. să cumpănesc, 3 să cumpănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 să cumpănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cumpănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumpănesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUMPĂNIRE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înțelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNIRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNIRE s. 1. cumpănă, cumpăneală, echilibru. (Se află în poziție de ~.) 2. contrabalansare, cumpăneală, echilibrare. (O greutate pusă pentru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cumpănire s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DELIBERARE. GÎNDIRE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECARE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cumpănire ≠ nechibzuire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNI vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, intenționa, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, șovăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNI vb. v. echilibra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNI vb. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cumpăni vb. v. ADUCE. ALEGE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CHIBZUI. CÎNTĂRI. CODI. DECIDE. EZITA. FIXA. GÎNDI. HOTĂRÎ. INTENȚIONA. JUDECA. PLĂNUI. POTRIVI. PREGETA. PROIECTA. SEMĂNA. SOCOTI. STABILI. ȘOVĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – 1. A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea, 1924, I: 13). 2. A judeca, a gândi. – Din cumpănă (< sl. konpona „cumpănă” < lat. campana „clopot”) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea 1924 I: 13). – Din cumpănă (din sl. konpona < lat. campana, cf. alb. kumpóna) + -i.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cumpănire, cumpănirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
- 1.1. Echilibrare, echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: echilibrare echilibru
- Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107. DLRLC
- (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171. DLRLC
- Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39. DLRLC
-
-
- 1.2. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chibzuială antonime: nechibzuire
- Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177. DLRLC
-
-
etimologie:
- cumpăni DEX '98 DEX '09
cumpăni, cumpănescverb
- 1. A cântări (cu cumpăna). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cântări
- De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. DLRLC
- 1.1. A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
-
-
- 2. A pune în stare de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: echilibra
- Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. DLRLC
- [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. DLRLC
- Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. DLRLC
- Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. DLRLC
- O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. DLRLC
- 2.1. A înclina într-o parte. DLRLCsinonime: înclina
- Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. DLRLC
-
-
-
- Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. DLRLC
- Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte și înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
- Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele puse punte. GALACTION, O. I 210. DLRLC
- Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. DLRLC
- Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. DLRLC
- [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. DLRLC
-
-
- Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. DLRLC
- Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. DLRLC
- Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. DLRLC
- Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. DLRLC
- Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. DLRLC
- 4.1. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șovăi
- Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. DLRLC
-
-
- 5. A lua o hotărâre; a se decide. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: decide
- Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. DLRLC
- Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. DLRLC
-
-
- Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. DLRLC
- Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. DLRLC
-
- 7. A fi mai presus de... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: covârși precumpăni întrece
- Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. DLRLC
- Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. DLRLC
-
etimologie:
- cumpănă DEX '98 DEX '09