CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb. 2. S. n. Porumbiște. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., sb. kukuruz, kukurudza.

cucuruz [At: ANON. CAR. / V: ~us / Pl: ~uji și ~i, (19) ~e / E: bg кукуруз] 1 (Înv) Fructul conic al coniferelor, între solzii căruia sunt semințele. 2 sm (Înv; pex) Conifere. 3 sm (Mol; Mun; îc) ~ul-ursului Tulpinile fertile ale plantei părul-porcului (Juncus trifidus), având forma cucuruzului (1), pe care le mănâncă ursul. 4 sm (Trs; Ban) Porumb (Zea mays). 5 sm (Reg; îc) ~-alburiu Porumb mare, cu bobul alb. 6 sm (Reg; îc) ~-american (sau ~-colț-de-cal, ~dinte-de-cal ori ~ dintele calului) Porumb cu bobul mare lat și albicios. 7 sm (Reg; îc) ~-chircă (sau ~-cicantin, ~-mărunt ori ~-mărunțel, ~-nemțesc, ~-portocaliu) Porumb cu știuletele scurt, subțire, bogat în boabe și în șiruri și cu firul mănos în știuleți. 8 sm (Reg; îc) ~-de-cinci-luni Porumb cu știuletele subțire, cu bobul lung și roșietic. 9 sm (Reg; îc) ~-hăngan sau hăngănesc Porumb cu bobul lung și mare, galben-roșcat, cu firul scurt și știuletele mare. 10 sm (Reg; îc) ~-huțănesc Porumb pestriț. 11 sm (Reg; îc) ~-măselat (sau ~-românesc) Porumb alburiu. 12 sm (Reg; îc) ~-mocănesc Porumb cu bobul mare și spornic. 13 sm (Reg; îc) ~-moldovenesc Porumb cu bobul mare și știuletele lung și gros. 14 sm (Reg; îc) ~-morânglav Porumb cu știuletele mare. 15 sm (Reg; îc) ~-scoromnic sau scorumnic Porumb cu știulete subțire, cu boabe mari, aurii. 16 sm (Reg; îc) ~-tătăresc Porumb cu bobul foarte mic, alb și rotund. 17 sm (Reg; îc) ~-țigănesc Porumb cu bobul negru. 18 sm (Reg; îc) ~-turcesc Porumb cu știulete gros, cu multe rânduri de boabe albicioase. 19 sn (Reg; lpl) Holde cu porumb. 20 sm (Reg; pex) Recolta semănăturilor de porumb. 21 sm (Reg) Știulete. 22 sm (Mol) Porumb insuficient dezvoltat. 23 sm (Bot; reg; șîc ~-alb, ~-de-munte, ~ul-caprei) Cojocei (Petasites albuș). 24 sm (Bot; reg) Căptălan (Petasites hybridus). 25 sm (Bot; reg; îc) ~-ulcioarei Bănicel (Malva pusilla). 26 sm (Bot; reg; îc) ~ul-pădurilor sau ~-de-pădure Vinariță (Asperula adorate). 27 sm (Bot; reg; îae) Muma-pădurilor (Lathraea squamaria). 28 sm (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Lumânărică (Verbascum thapsus). 29 sm (Reg; îae) Lăcrămioară (Convalaiea majalis). 30 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Coada-vacii (Verbascum chaixii). 31 sm (Bot; reg; lpl; șîc ~-roșu-de-captalan) Brustur (Petasites hybridus). 32 sm (Bot; reg; îc) ~ul-măgarului Ciulin (Carduus nutans).

CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta și rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbiște. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.

CUCURUZ, (1, 3) cucuruzi și cucuruji, s. m., (2) cucuruze, s. n. 1. (Regional) Porumb. Am semănat cu îndestulare cucuruz. SADOVEANU, N. F. 92. Grîul răscopt, cu spicul plin și aplecat, abia se zărea de cucuruzul înalt și verde-închis ce se ridica măreț lîngă niște holde de trifoi. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 175. 2. (La pl.) Holde semănate cu cucuruz. Fug vacile-n cucuruze. BIBICESCU, P. P. 184. 3. (Determinat prin «de brad» sau «al bradului») Fructul conic al coniferelor, între solzii căruia sînt semințele; con (2). De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98. (Cu sens colectiv) Pică cucuruzul bradului. SBIERA, P. 6.

CUCURUZ ~i m. Fructul coniferelor sub solzii căruia sunt semințele; con. /<sb. kukuruz

cucuruz n. 1. Tr. porumb; 2. Mold. rodul conic al bradului. [Serb. KUKURUZ].

cucurúz m., pl. jĭ (cuv. rom. înrudit cu buburuz, huhurez și cu cocă, cocoană, coacăză, cucunar, curcubeŭ, lat. cucumis, castravete, ș.a. D. rom. vine sîrb. kukuruz și mumuruz, bg. kukuruz, rut. pol. kukuruca, kukurudza, ceh. kukuruc, ung. kukurica, kukorica, turc. kokoroz ș. a. V. curculez). Est. Con (fruct) de brad, cĭucĭulete. Trans. Popoșoĭ, porumb. Est. Ștulete pipernicit, care se dă porcilor (V. ghijură). S. n., pl. ze. Trans. Porumbiște. V. strobil.

cucurus sm vz cucuruz

URS sm. 1 🐒 Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăește pe la noi; are înfățișarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte și groase; la nevoie însă fuge iute, înnoată foarte bine și se cațără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuțite; cu toate că e carnivor, se hrănește și cu substanțe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie și se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăește prin munți, în vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desișul pădurilor; iarna stă amorțit în bîrlogul lui, cît ține frigul; Țiganii, numiți „ursari”, cresc pui de urși, îi domesticesc și-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băț, să joace la sunetul dairelei, etc. (Ursus arctos) (🖼 5188 👉 și 🖼 5191); prin locurile vecinic acoperite cu ghiață ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăește URSUL-ALB care se deosebește de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătînd în gălbuiu; rezistă la umezeală și frig, avînd blana groasă, deasă și unsuroasă (Ursus maritimus) (🖼 5189): se ținea lumea după dînsul ca după ~ (ISP.); toată lumea din sat și din mănăstire se strînge ca la ~ (CRG.); a se uita la cineva ca la ~, adică ca la un spectacol neobicinuit, unde lumea se strînge grămadă să privească; a trăi ca ~ul (în bîrlog), a fugi de lume, a trăi retras de toți, a nu fi sociabil; de aci, Ⓕ ~, om care fuge de lume, care trăește retras: (P): joacă ~ul prin vecini (sau la cumătra), să gătim tărîțele (ZNN.), ceea ce se întîmplă la vecin astăzi, poate să ni se întîmple și nouă mîine; – se joacă cu coada ~ului, se vîră singur în primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; – a luat ~ul de coadă, s’a îmbătat; – parcă are păr de ~, fuge lumea de el; 👉 COADĂ1, JUCA1, NĂDEJDE1, PĂDURE1; dacă ți-e frică de ceva, ia păr de la ~ și te afumă, că-ți vine bine, niți frica (GOR.); se crede că dacă are cineva durere de șele, este bine ca ~ul să-l calce (GOR.) ¶ 2 Olten. 📆 Sîmbăta ~ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile înainte de Florii (PAMF.); poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; – Ziua ~ului, ziua de 2 Februarie (Stretenia, Întîmpinarea Domnului), cînd, după credința poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna și inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ținea gerul ¶ 3 Mold. Trans. 🍽 Boț de mămăligă, cu brînză de oaie la mijloc și prăjit pe cărbuni: atunci, nu știu cum, îi cade un ~ mare din sîn... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CRG.) ¶ 4 🔧 = MENGHENEA ¶ 5 Olten. 💒 = POPONDOC ¶ 6 Băn. 🏚 = BOGDAN ¶ 7 🌿 BARBA-URSULUI 👉 BARBĂ5; BRÎNCA-URSULUI 👉 BRÎNCĂ¹4; – CIOBOȚICA-URSULUI 👉 CIOBOȚICĂ4; – LABA-URSULUI¹ 👉 LABĂ5; – LABA-URSULUI² = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI³ = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI⁴ = PIEDICUȚĂ; – LABA-URSULUI⁵ = CUCURUZ I 2; – MIEREA-URSULUI 👉 MIERE2; STRUGURII-URSULUI 👉 STRUGURE5; TALPA-URSULUI¹ 👉 TALPĂ18; – TALPA-URSULUI² = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – URECHEA-URSULUI, mică plantă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase din regiunea alpină și se cultivă adesea ca plantă decorativă (Primula auricula) (🖼 5190) [lat. ŭrsus].

cucuruz² (porumbiște) s. n., (mai frecv.) pl. cucuruze

cucuruz¹ (porumb, con de brad) (reg.) s. m., pl. cucuruzi

cucuruz¹ (porumb, con de brad) (reg.) s. m., pl. cucuruzi

cucuruz² (porumbiște) s. n., pl. cucuruze

cucuruz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucuruzi

cucuruz (porumbiște) s. n., pl. cucuruze

cucuruz, -ruze (lanuri de porumb) și -ruji (de brad § 36 n.).

cucuruz (-zi), s. m. – 1. Știulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. Con de brad și alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri și cu suf. -ză, ca în paralelismul bob › buburuz(ă), cf. și duduruză. Totuși, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo „vîrf în formă de pară”, salent. cuccuruzzo „grămadă de pietre în formă piramidală”, tarent. cucuruzzë „culme rotunjită”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „grămadă de pămînt”; așa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curînd vorba de tot atîtea cuvinte expresive, produse de aceleași intenții și cu aceleași mijloace fonetice. Apare și în bg. kukuruz, sb. kukurùz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, săs. kukeruse, care trebuie să provină toate din rom., țig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrară a lui Mladenov); astfel încît nu este probabilă der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimilă.

CUCURUZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

CUCURUZ s. v. captalan, con, porumb, știulete.

cucuruz s. v. CAPTALAN. CON. PORUMB. ȘTIULETE.

CUCURUZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

cucurúz, cucuruzi, s.m. 1. Știulete de porumb: „Știi, tu, mândră, ce ț-am spus / La cules de cucuruz” (Memoria, 2001: 99): „Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna și se transporta cu coșurile la căruțe și apoi acasă, unde se desfăca” (Dăncuș, 1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară de buhaș, cocean de brad. 4. Burete pucios, specie de ciuperci necomestibile (Phallus impudicus), semnalată în depresiunea Maramureșului. ■ (onom.) Cucuruz, nume de familie în jud. Maram. – Cf. bg., srb. kukuruz (DEX, MDA).

cucuruz, cucuruzi, s.m. – 1. Știulete de porumb: „Știi, tu, mândră, ce ț-am spus / La cules de cucuruz” (Memoria, 2001: 99). „Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna și se transporta cu coșurile la căruțe și apoi acasă, unde se desfăcea” (Dăncuș, 1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară de buhaș, cocean de brad (ALRRM, 1973: 558). 4. Burete pucios, specie de ciuperci necomestibile (Phallus impudicus), în depresiunea Maramureșului. ♦ (onom.) Cucuruz, nume de familie în Maramureș. – Cf. bg., srb. kukuruz (DEX, MDA).

cucuruz, -i, s.m. – 1. Știulete de porumb: „Știi, tu, mândră, ce ț-am spus / La cules de cucuruz” (Memoria 2001: 99). „Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna și se transporta cu coșurile la căruțe și apoi acasă, unde se desfăcea” (Dăncuș 1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară de buhaș, cocian de brad (ALR 1973: 558). 4. Burete pucios, specie de ciuperci necomestibile (Phallus impudicus), în depresiunea Maramureșului. – Cf. srb. kukuruz, ucr. kukurudz, germ. Kukuruz etc.