cu, prep. – 1. Funcție asociativă: s-au pornit cu toată oastea (Gr. Urechiă). – 2. Funcție atributivă: om cu dreptate (Creangă). – 3. Funcție reciprocă: s-a măritat cu un învățător (Rebreanu). – 4. Funcție instrumentală: aruncau cu pietre (Bălcescu). – 5. Funcție cantitativă: un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri). – 6. În același timp, totodată (funcție temporară): de cu iarnă murit-au și craiul (Neculce). – 7. În timpul (funcție durativă): nu venea cu zilele pe-acasă (Ispirescu). – 8. Funcție modală: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formațiile romanice cu – mente). – 9. Din cauza (funcție cauzală): am răgușit cu surdul ista (Alecsandri). – 10. Deși, cu toate că (funcție concesivă, în combinație cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). – 11. Ca la fel ca (funcție comparativă, în combinație cu mai multe adj.): potrivit cu năravul și apucăturile lui (Creangă). – Mr., megl., istr. cu. Lat. cŭm (Pușcariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); cf. it., sp. con, prov. com, co, port. com. Observațiile din DAR, în legătură cu folosirea art. cu această prep. nu par pertinente sau, cel puțin, nu sînt complete.

cupru (cu-pru) s. n., art. cuprul; simb. Cu

cupru s. n. (sil. -pru), art. cuprul; simb. Cu

CU prep. 1. (modal) prin. (Serbarea începe cu focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi cu zi.) 3. (instrumental) din. (Pocnește cu biciul.) 4. (instrumental) prin. (Se înțeleg cu tălmaci.) 5. (arată conținutul) de. (Un pahar cu apă.)

CU prep. 1. (temporal) prin. (Serbarea începe ~ focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi ~ zi.) 3. (instrumental) din. (Pocnește ~ biciul.) 4. (instrumental) prin. (Se înțeleg ~ tălmaci.) 5. (arată conținutul) de. (Un pahar ~ apă.)

Cu ≠ fără

ACETOARSENIT DE CUPRU s. v. verde de Paris.

CUPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

cu prep.

cupru s. m. – Aramă. Lat. cuprum (sec. XIX).

Cu, simbol chimic pentru cupru.

CÚPRU (< lat.) s. n. Element chimic (Cu; nr. at. 29, m. at. 63,54; p. t. 1.083°C, p. f. 2.310°C), durit. 3, metal de culoare roșiatică, ductil, maleabil, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații, în special ca sulfuri. Funcționează în combinații în stările de valență 1 și 2. Este utilizat în ind. electrotehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje (alamă, bronzuri etc.). Cunoscut în Egipt din anii 5.000-4.500 î. Hr. Sin. aramă.

LACUL CU MUȘCHI v. Mohoș.

MALU CU FLORI, com. în jud. Dâmbovița, situată pe cursul superior al Dâmboviței; 2.924 loc. (2000). Muzeu cu colecții de istorie și etnografie (în satul M. cu F.). Pomicultură. Biserici cu același hram, Sf. Nicolae, în satele M. cu F. (1857) și Capu Coastei (1878).

cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi.

cu pp [At: COD. VOR. 24/12 / E: ml cum] (Îoc fără și alternând cu conjuncția și, arată legătura strânsă între două ființe sau lucruri, proprietatea sau acțiunea comună, colaborarea, concordanța, asemănarea sau aceeași situație cu altcineva) 1 Leagă două substantive sau un pronume cu un substantiv care desemnează ființe sau lucruri casă ~ verandă. 2 Indică un conținut pahar ~ bere. 3 Indică posesiunea om ~ pardesiu. 4 Indică o legătură prieten ~ mine. 5 Indică o însușire om ~ talent. 6 (Îlav) ~... ~ tot Împreună cu... Si: laolaltă. 7-8 (Îlav; rar) ~ toții, ~ toatele Toți sau toate împreună. 9 (Repetat, legând două noțiuni opuse sau extreme; îcs ca ~ buni ~ răi, ~ proști ~ deștepți etc.) Exprimă totalitatea. 10 (Îacs) Fără deosebire. 11 (Îacs) La un loc. 12 (Leagă un substantiv repetat de două ori; îcs ca zi ~ zi, ceas ~ ceas, ban ~ ban etc.) Exprimă o acțiune săvârșită continuu și metodic. 13 (Îlav) Zi ~ zi În fiecare zi. 14 Formează, cu cuvântul următor, o structură predicativă sau un complement indirect A fi ~ cineva. 15-16 (De obicei alături de verbe reflexive) Arată reciprocitatea când e vorba de o acțiune care se face de două sau mai multe persoane în comun sau una împotriva alteia A se certa ~ cineva. 17 Indică un raport de înrudire Soră ~ mine. 18-20 Arată instrumentul, mijlocul sau materia care servește la săvârșirea unei acțiuni Lovea ~ ciocanul... 21 (Precedat de: asemenea, la fel, potrivit, deopotrivă, egal, în rând, într-un chip, (înv) atocma) Stabilește un raport de asemănare. 22 Arată măsura Beau vinul ~ vadra. 23-25 (Urmat de un numeral, de un substantiv etc.) Arată o cantitate, un preț, un număr (mare) sau un grad Mai scump ~ un leu. 26 (Îoc înainte sau după; înainte de un cuvânt care conține o idee temporală) Arată simultaneitatea De-odată ~, ~ timpul. 21 (Precedat de prep de, îcs ca de – noapte, de – iarnă etc.) începând (chiar) cu. 28 (Îacs) Din (timpul). 29 (Îlav) ~ vreme, ~ timpul, ~ zăbavă La timpul potrivit. 30 (Îal) După mult timp. 31 (Îal) Cândva. 32 (Îal) Încetul cu încetul. 33 (Îlav) ~ fiecare zi Zilnic. 34 (Îal) Într-una. 35-38 (Înainte de noțiuni temporale ca lună, an, zi, ceas etc.) Arată durata unei acțiuni, a unui angajament sau repetarea Lipsea cu lunile. 39-40 (Îlav) ~ anul (ziua etc.) Pentru un an (o zi etc.). 41 Introduce un complement circumstanțial de timp Venise cu două ore mai devreme. 42 Introduce un complement circumstanțial cauzal Nu mai înțelegea nimic ~ atâta confuzie în jur. 43 (Înv) Introduce un complement circumstanțial final A venit ~ acest scop. 44 Introduce un complement circumstanțial de mod Câștigă ~ acul. 45 Formează locuțiuni modale Cu blândețe, cu grijă, cu binișorul. 46 (Îlav) ~ aceste(a) ~ toate Cu același înțeles. 47-48 Formează locuțiuni prepoziționale și conjuncționale ~ toate că, la fel ~ etc. 49 Introduce un complement circumstanțial sociativ Merg ~ Jean. 50 Introduce un complement circumstanțial de relație E primar numai cu numele.

cupru (desp. cu-pru) s. n., art. cuprul; simb. Cu

CUPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

CUPRU s. n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, întrebuințat în cazangerie, în galvanoplastie, la fabricarea conductoarelor electrice și a numeroase aliaje (bronz, alamă etc.); aramă.

CU prep. I. (Cu sens asociativ) 1. (Exprimă o asociere propriu-zisă; în opoziție cu fără) împreună, însoțit de... O vie cu livadă frumoasă. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Întărit prin alte conjuncții, adverbe sau locuțiuni: adverbiale) Și cu. Cinci și cu cinci fac zece. ▭ Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1. La un loc Cu. Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. Cu... cu tot. Ipate își ia femeia cu zestre cu tot. CREANGĂ, P. 168. Dispăru cu fată cu tot. EMINESCU, N. 15. Am cu ce să te cumpăr pe tine cu nas cu tot. ALECSANDRI, T. 154. Cu toții (sau cu toatele). Se pun la masă cu toatele. CREANGĂ, P. 10. Ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni. EMINESCU, O. I 155. Noi cu toții adormisem și horăiam. NEGRUZZI, S. I 252. Cu toții (mai rar cu toți) Împreună. În ora de pornire cu toții împreună Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. ALECSANDRI, P. I 138. De față cu = în fața, în prezența cuiva. (Repetat, legînd două noțiuni opuse) Cu... cu... = toți, fără deosebire, la un loc. Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară. ISPIRESCU, L. 40. Atunci mulțimea, cu mic, cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, L. 40. ◊ (Între două substantive care se repetă arată că o acțiune continuă este săvîrșită cu încetul) Întorcea foaie cu foaie. EMINESCU, N. 45. ◊ (Precedînd un substantiv repetat) Picurii cu strop de strop Fac alinărilor potop. COȘBUC, P. 1156. 2. (Formează cu cuvîntul următor o locuțiune atributivă care exprimă o caracterizare) E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări, cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Care cu poveri de muncă Vin încet. COȘBUC, P. I 47. Duse pe Făt-Frumos în cămara cu armele. ISPIRESCU, L. 21. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83. 3. (Exprimă reciprocitatea; mai ales după verbe reflexive) Femeile se salută cu Ana. DAVIDOGLU, M. 17. Se luau de gît lupii cu mieii. ISPIRESCU, L. 1. ♦ (Unește două substantive pentru a arăta că persoanele respective sînt legate printr-o legătură de rudenie sau de prietenie) Sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia. ISPIRESCU, L. 5. Ochilă, frate cu Orbilă. CREANGĂ, P. 244. II. (Cu sens modal) 1. (Împreună cu substantivul care urmează, formează complemente de mod) Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu, Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Toți se uită cu mirare. EMINESCU, O. I 87. Frumoasă copiliță! spune-mi de unde vii Cu zîmbet pe guriță. ALECSANDRI, P. I 208. ◊ (În legătură cu substantive, formează loc. adv.) Cu binișorul. Cu fuga. Cu graba. Cu cale. Cu grijă. ◊ (Rar, înlocuiește prep. «în», «de», «prin» etc.) Îi despoia [pe-boieri] de averi... lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143. Ne arătă... chipul cu care ne putem mîntui. BĂLCESCU, O. II 9. Pieriră cu aceeași moarte ca Andrei. BĂLCESCU, O. II 260. 2. (Introduce complementul instrumental propriu-zis și complementul materiei) Cu ajutorul..., folosind..., întrebuințînd..., servindu-se de... Cu mîinile tale, cu mîinile mele, Cu mîinile miilor de mii Am dărîmat temniți, și-am ridicat schele. CASSIAN, H. 20. Cu pasul meu lacom de drumuri, Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, B. 54. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic... unge toți pereții cu sînge. CREANGĂ, P. 25. ♦ (Introduce complementul care arată conținutul) O farfurie mare, încărcată cu fructe. HOGAȘ, DR. 282. Un poloboc cu vin Mergea în car, pe drum, încet și foarte lin. DONICI, F. 35. 3. (Introduce complementul de măsură) Aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. NEGRUZZI, S. I Golea-mi sta Și-mi petrecea... Bînd la vin Cu vedrile, Pelin Cu ocalele. TEODORESCU, P. P. 587. ♦ (Împreună cu un numeral, un pronume nehotărît sau un adverb, arată cantitatea, prețul, numărul etc.) Se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1. S-au dus și moșneagul cu vaca la tîrg și-au vîndut-o cu treizeci de lei de argint. SBIERA, P. 274. Ai să lași cu nouă lei, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 113. ◊ Loc. adv. Cu droaia = în număr mare. Numai iacă au și început a curge furnicile cu droaia. CREANGĂ, P. 264. 4. (În comparații, precedat de «asemenea», «la fel», «potrivit», «deopotrivă», «egal», «în rînd») Haina asta e la fel cu cealaltă. ▭ Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. III. (Cu sens temporal) 1. (În opoziție cu înainte sau după, exprimînd simultaneitatea) în timpul, la, pe la, în același timp, o dată cu... Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. EMINESCU, O. I 133. Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. Sub o rîpă stearpă, Pe un rîu în spume... Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. 2. (Precedat de prep. «de») Începînd cu, din (timpul). Doarme făr-a se trezi De cu zori și pînă-n seară, De cu seară pînă-n zi. ALECSANDRI, P. III 396. De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ (De) cînd cu v. cînd. 2. (împreună cu anumite cuvinte cu sens temporal, ca «lună», «an», «ceas» etc., arată durata) De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. ISPIRESCU, L. 123. S-a dus neică cu carul Nu l-oi mai vedea cu anul. BIBICESCU, P. P. 35. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbele «a ține», «a angaja», «a lucra» etc.) Cu altul (sau cu ziua etc.) = pe (termen de) un an (sau de o zi etc.). Apoi eu... nu mă tocmesc cu anul. CREANGĂ, P. 151. Cu vreme (sau cu vremea), cu timpul sau cu zăbavă = încetul cu încetul, o dată și o dată, cîndva. Și cu vreme de-oi trăi, Pîn-într-unul ți-oi plăti. ALECSANDRI, P. P. 162. An cu an sau zi cu zi etc., exprimă o succesiune. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. Cu fiecare zi = mereu, într-una. IV. (Cu sens cauzal) Din cauza, din pricina, pentru, de. Se luase de gînduri cu atîta cheltuială. ISPIRESCU, L. 232. Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. CREANGĂ, P. 5. V. (Cu sens concesiv, în loc. conj.) Cu toate că = deși, admițînd că..., chiar. Cu toate că înserarea se lăsase, ne-am continuat drumul. (Urmat de un substantiv) Cu tot (sau toată)... = chiar ținînd seamă de... După ce-au mai crescut puțin, l-au dat... cu toată sărăcia sa, la școală. SBIERA, P. 130. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului, cu toate îndreptările și înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209. (Corelativ al unei propoziții concesive) Cu toate acestea = totuși. Marea era agitată, dar cu toate acestea barca a ieșit în larg. VI. (Exprimă relația) În ce privește..., referitor la... Faptul că Mimi se schimbase cu ei îi umplea inima de mulțumire. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cum rămîne cu moșu-tău? CREANGĂ, P. 187.

cu prep.

CU prep. 1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare. 2) (introduce complemente circumstanțiale) Plânge cu jale. 3) (introduce un element al subiectului multiplu și indică asocierea) Unu și cu unu fac doi. 4) (intră în alcătuirea prepozițiilor compuse și a locuțiunilor prepoziționale și conjuncționale) O dată cu... În raport cu... La fel cu... /<lat. cum

cu prep. 1. în societate cu: vino cu mine. 2. exprimă o relațiune: e văr cu dânsul; 3. o posesiune: furcă cu trei dinți; 4. mijlocire: l’a străpuns cu sabia; 5. simultaneitate: s’a sculat cu noaptea în cap; 6. un interval de timp: cu anii nu ne vedem, de cu noaptea; 7. un mod (formând locuțiuni adverbiale): cu anevoie, cu totul; 8. o opozițiune sau contrarietate: cu toate că, ca toate acestea. [Lat. CUM].

cu prep. (lat. cum, it. sp. pg. con. V. co-). 1. Împreună, la un loc: vino cu mine, du-te cu el (V. ca 1). 2. Față de: fiĭ blînd cu săraciĭ! 3. Contra: a lupta cu dușmaniĭ. 4. Arată o relațiune: codru e frate cu Românu. 5. Arată o posesiune, o calitate: furcă cu treĭ dințĭ, cu dințĭ (saŭ cu dințiĭ) ascuțițĭ. 6. Arată un instrument, un mijloc: bou împunge cu coarnele, calu lovește cu copitele. 7. Arată simultaneitatea: s’a sculat cu noaptea’n cap, s’a culcat odată cu găinile. 8. Arată modu (formînd locuțiunĭ adverbiale): l-a ridicat cu greŭ, cu de-a sila, cu forța, cu puterea (violent), cu putere (cu multă forță fizică), scrie cu eleganță, cu frică. 9. Arată o opozițiune inútilă: cu toată vitejia, a căzut saŭ tót a căzut (acc. pe tot). Cu totu, în total, casa s’a vîndut cu totu; de tot, absolut: l-a uĭtat cu totu (maĭ bine de tot). Cu toate că, deși măcar că: cu toate că ploŭă, tot vom pleca. Cu toate acestea, totușĭ, tot: Ploŭă! Cu toate acestea am venit (= Ploŭă! Dar eŭ tot am venit). Cu timpu, încetu cu încetu, încet-încet: cu timpu, dispar toate cele omeneștĭ. Cu – cu tot, împreună cu: corabia s’a cufundat cu oamenĭ cu tot (acc. pe oamenĭ). Încetu cu încetu, încet-încet, cu răbdare. Pas cu pas, cîte un pas: a cuceri terenu pas cu pas. Ce e cu tine? Ce s’a întîmplat cu tine? Jos cu viclenia, jos viclenia!

cupru sn [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 61 / E: lat cuprum] Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc. Si: aramă. corectat(ă)

CUPRU s.n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum].

cuptor cu microunde sint. s. (gosp.) ◊ „[A cumpărat] o cutie de soté de legume, gata de pus la cuptorul cu micro-unde.” Lit. 3233/94 p. 15; v. și R.l. 30 VI 93 p. 5 (trad. din fr. four à micro-ondes)

cu prep. (Zboară ~ elicopterul. Zboară ~ frică.)

*cúpru n. (lat. cuprum, d. cyprium aes, aramă din Cipru). Chim. Aramă, un metal roș cărămiziŭ bivalent. Se găsește în stare nativă cristalizat în octaedri saŭ cuburĭ în Bolivia, lacu Superior, Suedia ș. a. Are o greutate atomică de 63, o densitate de 8,8, se topește le 1054° și arde cu o flacără verde cînd, la o temperatură și maĭ înaltă, se preface în abur.

CUPRU n. Metal roșiatic, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria electrotehnică și în alte domenii; aramă. /<lat. cuprum

cupru n. numele științific al aramei.

cartuș (cu țigări) s. n. Ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări ◊ „Controlul efectuat s-a soldat cu descoperirea [...] a 1571 de cartușe cu țigări...” R.l. 16 X 84 p. 6 (din fr. cartouche; DEX, DN3)

băiat cu ochi albaștri / cenușii s. m. Securist ◊ „Acest om, care a crescut 7 copii, deși timp de 8 ani a fost scos de pe lista cu cotă de zahăr și ulei din ordinul «băieților cu ochi albaștri», este un monument viu al suferinței și mizeriei extreme [...]” R.l. 8 VI 93 p. 9. ◊ „Băieții cu ochii cenușii, metalici, inexpresivi, sunt capabili de orice.” Al. Niculescu în Ap. 8/95 p. 15. ◊ „Ziariștii sunt supravegheați la fiecare mișcare de băieții cu ochii albaștri.” R.l. 16 XI 96 p. 9; v. și 23 IV 93 p. 3, 13 VIII 93 p.10, 6 IX 96 p.3; v. și băiat

CUPRU s. n. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă. (< lat. cuprum)