CROMATINĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [< fr. chromatine].

CROMATINĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine)

CROMATINĂ f. biol. Substanță din componența nucleului celular, care constituie baza acestuia. /<fr. chromatine

cromatină s. f., g.-d. art. cromatinei

cromatină s. f., g.-d. art. cromatinei

cromatină s. f., g.-d. art. cromatinei

CROMATÍNĂ (< fr. {i}; {s} gr. khromat- „culoare”) s. f. 1. (HIST.) Substanță alcătuită în special din nucleoproteide (deoxiriboză, riboză), reprezentând componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și plante și avînd o mare afinitate pentru coloranții bazici; în timpul diviziunii celulare se concentrează în cromozomi. 2. (GENET.) C. sexuală = formațiune triunghiulară sau planconvexă întîlnită în nucleul somatic în mamiferele placentare de sex feminin. Reprezintă rezultatul condensării unui cromozom de sex X, la începutul dezvoltării intrauterine.