covrigi vr [At: CREANGĂ, A. 31 / Pzi: ~igesc / E: covrig] (Reg) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.

covrigi vr [At: BARCIANU / Pzi: covrig, ~ghez / E: covrig] (Înv) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.

COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. A se încovriga. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31.

covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

COVRIG, covrigi, s. m. Produs alimentar preparat din făină de grîu, în formă de cerc (uneori împletit) și de obicei presărat cu sare, cu mac etc. Își îngăduia s-arunce cîțiva bănuți pentru un covrig, să-l mănînce în drum spre casă. CAMILAR, TEM. 91. Căpitanul portului... asculta crunt, strîngînd între degete o bucată de covrig uscat. BART, 295. Veneam acasă, cu sînul încărcat de covrigi. CREANGĂ, A. 14. ◊ (În metafore și comparații) Pe maidanul de dinaintea bisericii Popa-Tatu... stau niște dulăi cît vițeii de mari, culcați covrig, risipiți pe drum de-a curmezișul. GHICA, S. A. 147. ◊ A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci, a se încovoia. Fierul se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. A scoate (sau a ieși) la covrigi = a aduce pe cineva (sau a ajunge) la sapă de lemn, a sărăci. Las’pe dînșii, că ne scot ei la covrigi! CREANGĂ, A. 154.

COVRIG ~gi m. Produs de panificație în formă de inel. ◊ A se face ~ a se încovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a ieși) la ~gi a sărăci peste măsură. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapă de lemn. /<bulg. kovrig

covrig m. pastă circulară de făină bine cernută și coaptă: a se face covrig, a se ghemui (de frig). [Rus. KOVRIGA, lit. cerc].

covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.

1) covríg m. (rus. kovrig și -iga, pîne rătundă, vsl. kovriga, cerculeț, d. turc. kyvryk, kyvrak, sucit, încovoĭat; bg. kovrig; ung. [d. rom.] kovrics. V. covrag). Cerculeț de cocă fert și apoĭ copt (să nu se confunde cu colacu, care e din aluat și împletit). A te face covrig, a te încovriga (de frig, de frică). A ajunge la covrigĭ, a ajunge să mănîncĭ numaĭ niște covrigĭ în loc să aĭ un prînz gospodăresc, a sărăci, a da faliment. A scoate la covrigĭ, a duce la faliment.

2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

covrigi (a se ~) (rar) (desp. co-vri-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă covrigesc, 3 sg. se covrigește, imperf. 1 sg. mă covrigeam; conj. prez. 1 sg. să mă covrigesc, 3 să se covrigească; imper. 2 sg. afirm. covrigește-te; ger. covrigindu-mă

!covrigi (a se ~) (rar) (co-vri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se covrigește, imperf. 3 sg. se covrigea; conj. prez. 3 să se covrigească

covrigi vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covrigesc, imperf. 3 sg. covrigea; conj. prez. 3 sg. și pl. covrigească

+covrig¹ (desp. co-vrig) adv. (a dormi/sta ~)

covrig² (desp. co-vrig) s. m., pl. covrigi

covrig (co-vrig) s. m., pl. covrigi

covrig s. m. (sil. -vrig), pl. covrigi

covrig, -gi.

COVRIGA vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

covriga vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.

covrig (covrigi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina

a scoate la covrigi / la pepeni expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina.

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.

covrig, covrigi s. m. 1. volan de automobil. 2. monedă.

la covrigi expr. scăpătat, ruinat.