cotropire sf [At: (a. 1869) URICARIUL XIV, 146/5 / Pl: ~ri / E: cotropi] 1 Năvălire. 2 Inundare. 3 Ocupare prin violență a unui teritoriu străin Si: cotropit¹ (3). 4 Luare în stăpânire a ceva Si: cotropit¹ (4). 5 Uzurpare a unui drept Si: cotropit¹ (5). 6 (Înv) Nimicire. 7 (Înv) Desființare. 8 Înconjurare (8). 9 (Înv) Umplere. 10 (Înv) Acoperire. 11 (Înv) Îngropare. 12 (Înv) Învelire. 13 (Înv) Călcare în picioare Si: cotropit¹ (13). 14 (Înv) Culcare la pământ Si: cotropit¹ (14). 15 (Înv) Dărâmare. 16 (Înv) Prăbușire. 17 (Înv) Pierdere cu firea Si: cotropit¹ (17).

COTROPIRE, cotropiri, s. f. Acțiunea de a cotropi; invadare, ocupare prin violență. [Popoarele]... luptă împotriva exploatării, pentru eliberarea lor de sub jugul cotropirii imperialiste, pentru dreptul la viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 1/1. În fața unei nouă nenorociri ce amenința cotropirea țării și tot viitorul ei, oamenii uitaseră boala. NEGRUZZI, S. I 292.

cotropi [At: (a. 1865) URICARIUL X, 370 / V: ~rupi, cut~, cutrupi / Pzi: ~pesc, 3 (pop) ~oapă / E: nct] 1 vt (D. oameni) A năvăli. 2 vt (D. ape) A inunda. 3 vt A ocupa, prin violență, un teritoriu străin. 4 vt A lua în stăpânire ceva. 5 vt A uzurpa un drept. 6 vt (Înv) A nimici. 7 vt (Înv) A desființa. 8 vt A înconjura din toate părțile. 9 vt (Înv) A umple. 10 vt (Înv) A acoperi. 11 vt (Înv) A îngropa. 12 vr (Înv) A se înveli. 13 vt (Înv) A călca în picioare. 14 vt (Înv; d. plante) A culca la pământ. 15-16 vtr (Înv) A (se) dărâma. 17 vr (Înv) A se prăbuși. 18 vr (Înv; d. oameni) A se pierde cu firea.

cotrupi vtr vz cotropi

cutropi v vz cotropi

cutrupi v vz cotropi

COTROPI, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpînire (pe ceva) în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. În 1931, imperialismul japonez a cotropit mișelește Manciuria, aprinzînd unul din focarele care aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2400. Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani, aceasta se dato- rește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. IST. R.P.R. 497. Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. ODOBESCU, S. I 3. ◊ Refl. pas. Cutezînd a se împotrivi, cetatea se va cotropi. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile. Vedem ploaia, ca o perdea de suliți... cotropind cîmpiile. VLAHUȚĂ, O. A. 412. – Variante: cutropi (CAMILAR, N. I 33), cutrupi (STANCU, C. 85) vb. IV.

CUTROPI vb. IV v. cotropi.

CUTRUPI vb. IV v. cotropi.

A COTROPI ~esc tranz. 1) (teritorii, țări) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a invada. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui; a învălura; a împresura; a înfășura. /Orig. nec.

cotropì v. 1. a coprinde, a acoperi peste toti: noaptea a cotropit omenirea BĂLC.; 2. a năvăli cu armele, a călca o tară; 3. a covârși cu putere, a prăpădi; 4. a călca drepturile cuiva, a lua cu de-a sila. [Fuziune din co(prinde) și tropăi].

cotropésc v. tr. (cp. cu cotrocesc și cotroboiesc). Cuprind, acoper peste tot: apa a cotropit fîneața. Invadez, ocup: dușmaniĭ aŭ cotropit țara. Încalc, uzurp: vecinu mĭ-a cotropit moșia. – Și cutropesc, vechĭ și încutropesc. În Ban. Olt. Serbia cutróp (el cutroape, să cutroapă) și (a)cutrupesc, acoper, învălesc: un straĭ de cutrupit.

cutropésc și cutrupésc, V. cotropesc.

cotropire (desp. co-tro-) s. f., g.-d. art. cotropirii; pl. cotropiri

cotropire (co-tro-) s. f., g.-d. art. cotropirii; pl. cotropiri

cotropire s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. cotropirii; pl. cotropiri

cotropi (a ~) (desp. co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropesc, 3 sg. cotropește, imperf. 1 cotropeam; conj. prez. 1 sg. să cotropesc, 3 să cotropească

cotropi (a ~) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropesc, imperf. 3 sg. cotropea; conj. prez. 3 să cotropească

cotropi vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropesc, imperf. 3 sg. cotropea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotropească

cotropi

cotropesc, -peam 1 imp.

COTROPIRE s. invadare, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.)

COTROPIRE s. invadare, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.)

Cotropire ≠ eliberare

COTROPI vb. a invada, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)

COTROPI vb. a invada, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)

A cotropi ≠ a elibera

cotropi (-pesc, -it), vb. – 1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu cotroci „a iscodi, a cerceta”. – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).