opțiuni
  • info

5 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

COTĂRIT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări. – V. cotări.

COTĂRIT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRIT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRIT2, cotărituri, s. n. (Înv.) Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

cotărit2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: cotar + -it] 1-2 Meseria cotarului (1-2).

cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

COTĂRIT2, cotărituri, s. n. Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

COTĂRIT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări.

cotărit n. 1. lucrarea sau meseria cotarului; 2. darea sau taxa cotăritului.

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotări2 [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotorî css] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7).

cotări1 vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotar2] (Înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.

Ortografice DOOM

cotărit1 (măsurare cu cotul) (înv.) s. n., pl. cotărituri

cotărit2 (meseria cotarului; impozit) (înv.) s. n.

cotărit1 (meseria cotarului) (înv.) s. n.

cotărit2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotărituri

cotărit (meseria cotarului, dare) s. n.

cotărit (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotărituri

cotări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, 3 sg. cotărește, imperf. 1 cotăream; conj. prez. 1 sg. să cotăresc, 3 să cotărească

cotări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 să cotărească

cotări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotărească

Intrare: cotărit (adj.)
cotărit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
  • cotărită
  • cotărita
plural
  • cotăriți
  • cotăriții
  • cotărite
  • cotăritele
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
  • cotărite
  • cotăritei
plural
  • cotăriți
  • cotăriților
  • cotărite
  • cotăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cotărit (bir)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cotărit (măsurare)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cotărit (meserie)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cotări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotări
  • cotărire
  • cotărit
  • cotăritu‑
  • cotărind
  • cotărindu‑
 singular plural
  • cotărește
  • cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotăresc
 (să)
  • cotăresc
  • cotăream
  • cotării
  • cotărisem
a II-a (tu)
  • cotărești
 (să)
  • cotărești
  • cotăreai
  • cotăriși
  • cotăriseși
a III-a (el, ea)
  • cotărește
 (să)
  • cotărească
  • cotărea
  • cotări
  • cotărise
plural I (noi)
  • cotărim
 (să)
  • cotărim
  • cotăream
  • cotărirăm
  • cotăriserăm
  • cotărisem
a II-a (voi)
  • cotăriți
 (să)
  • cotăriți
  • cotăreați
  • cotărirăți
  • cotăriserăți
  • cotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cotăresc
 (să)
  • cotărească
  • cotăreau
  • cotăriră
  • cotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotărit, cotăriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • Cot + -ărit DEX '09

cotărit, cotăriturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Faptul de a cotări. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi cotări DEX '09 DEX '98

cotărit, cotăriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • Cotar + -it DEX '09

cotări, cotărescverb

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cot + -ări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.