7 intrări
38 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
- argou (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COT, (I 1) coate, (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ◊ Compus: s. m. și f. coate-goale = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandru (al unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.
cot1 i [At: DA ms / E: fo] Cotcodac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cot2 [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate, ~uri, (îvr) cote sn, coți sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn (Îlav) ~ la ~ Alături. 3 sn (Îal) Împreună. 4 sn (îlav) În (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (Îe) A da din coate A-și face loc, împingând pe alții. 6 sn (Îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (Îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva ~ul (Însoțit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 9 sn (Îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (Înv; îe) A întoarce ~ul (sau coatele) cuiva A-l răsplăti rău. 11 sn (Îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Înv; îlav) Din ~ În zadar. 13 sn (Îlv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (Îal) A lega împreună mai mulți infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul (1). 17 sn (Îe) A-și da coate(le) (rar, ~) sau, înv, a-și da cu ~ul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (Îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n ~ ! Puțin îmi pasă. 21 sn (Îe) A-și băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult și fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Îc) Coate-goale Sărac. 24 sn Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (Îe) A-și roade coatele pe băncile școlii A învăța mulți ani. 26 sn (Îe) A-și roade cu cineva coatele pe băncile școlii A fi coleg de școală cu cineva. 27 sn (Pan; șîs) ~ul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) căi, cotâi, cotei. 28 sn Unealtă de zidărie Si: colțar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcții diferite, burlane, țevi, conducte etc. 30 sn Loc unde își schimbă brusc direcția un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colț. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereții drepți Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcției în care curge. 38 sn (Fig; înv) Șiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 sm Distanța de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 sm (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot2 (41). 43 sm (Înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul2 (41). 44 sm (Rar; îe) A-i ieși (sau a scoate) limba de un ~ A fi în mare încurcătură. 45 sm (Îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 sm (îvp; îs) Trei coți de pământ Mormânt. 47 sm (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacității vaselor Si: carâmb, hărag. 48 sm (Înv; pex) Operație de măsurare oficială a buților Si: cotit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COT, (1) coate și (2) coturi, s. n., (3) coți, s. m. 1. (Anat.; la om) Articulația dintre braț și antebraț; partea exterioară a acestei articulații. [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături, unul lîngă altul, împreună. Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. ◊ Expr. A da din coate = a-și face loc împingînd pe alții; fig. a lupta fără scrupule pentru a cîștiga o situație, pentru a ieși din încurcătură etc. A lega cot la cot = a lega cu mîinile la spate. Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul). Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn. (Familiar, adesea însoțit de lovirea repetată a unui cot cu palma) A-i arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în bătaie de joc. A întoarce cuiva cotul = a nu lua în seamă, a necăji pe cineva. Mă doare-n cot = puțin îmi pasă. ♦ Partea mînecii care acoperă articulația dintre braț și antebraț. Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe colul murgului. ȘEZ. III 65. 2. Loc unde un drum, un rîu, o scară, un burlan etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsură. V. curbă. Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97. De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. 3. (Regional) Colț, unghi, ungher. Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. 4. (Învechit) Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducînd distanța de la cot (1) pînă la vîrful degetului mijlociu; p. ext. măsură considerată în chip subiectiv mare sau mică. Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. ♦ Obiect care se măsoară cu această unitate. Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice cînd cineva face un efort peste măsură. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurat lungimi. L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58.[1]
- Greșeli la indicarea formelor de plural; corect (2, 3) coturi, s. n., (4) coți, s. m. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COT3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COT2 ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. ~ul gârlei. ◊ A vorbi fără ~uri a spune fără ocolișuri. A ști toate ~urile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COT1 coate n. 1) Articulație dintre braț și antebraț. 2) Parte exterioară a acestei articulații. ◊ ~ la ~ cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-și asigura trecerea; b) a acționa energic, dar fără scrupule, pentru a-și atinge scopul. A-și da coate (sau a-și da cu ~ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenția asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulație. ◊ A-și roade coatele (pe băncile școlii) a-și face timp îndelungat învățătura. /<lat. cubitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cot n. 1. (pl. coate), partea exterioară a brațului, la locul unde se îndoae: cot la cot, legat țeapăn; a-și da coate, a-și face semne, de înțelegere; 2. partea mânecii ce acopere cotul: haină roasă în coate; 3. (pl. coți), veche măsură de lungime în Muntenia (0 m. 66) și în Moldova (0 m. 64); 4. (pl. coturi), măsură de capacitate a buților; 5. cotitură: la cotul Prutului POP. [Lat. CUBITUM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cot n., pl. coate (lat. cúbitus și cúbitum, cot, d. cŭbare, a sta culcat; it. gómito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. cóvado). Partea mijlocie a brațuluĭ la locu unde se îndoaĭe (corespunzînd cu genuchĭu la picĭor): mă sprijin în cot. Partea mîniciĭ care acopere cotu: haĭnă roasă în (saŭ la) coate. Cot la cot, cu coatele alăturea: mergețĭ cot la cot, hoțu a fost legat cot la cot (i s’aŭ legat coatele unu de altu). A-țĭ da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te înțelege pe ascuns cu el; 2) a trăi în societatea luĭ. Pl. coturĭ. Cotitură, îndoitură de rîŭ saŭ de drum: la coturĭ rîu sapă malu. Bucată de lemn orĭ de metal de măsurat stofele saŭ de calculat capacitatea butoaĭelor: Jidanu rupsese amîndoŭă coturile apărîndu-se de cînĭ. Parte încovoĭată la un burlan de fum, la o țeavă. S. m. O veche măsură de lungime, (în Țara Rom. 0m., 664, în Moldova 0m., 637, în Dobrogea 0m., 680): doĭ coțĭ de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupĭ, și rupu 2 grefĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coț i [At: PAMFILE, C. 20 / E: fo] Cuvânt care imită scârțâitul Cf scârț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coțuș, ~ă [At: CIAUȘANU, V / Pl: ~i, ~e / E: ns cf coțulă] 1-2 smf, a (Om) insinuant. 3-4 smf, a (Om) viclean. 5-6 smf, a (Om) neastâmpărat. 7-8 smf, a (Om) iscoditor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cot2 (meandră, tub) s. n., pl. coturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cot1 (articulație) s. n., pl. coate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cot3 (unitate de măsură) (înv.) s. m., pl. coți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cot2 (articulație) s. n., pl. coate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cot3 (meandră, tub) s. n., pl. coturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cot1 (unitate de măsură) s. m., pl. coți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cot (anat.) s. n., pl. coate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cot (geogr., tehn.) s. n., pl. coturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cot, coate (la braț, la mâneci) coți (măsură) și coturi (cotituri).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COT s. v. colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pânză.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cot s. v. COLȚ. COLȚAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COT s. 1. cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ al unui drum.) 2. cotitură, meandru, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ al unui rîu.) 3. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pînză.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cot (-oate), s. n. – 1. Partea exterioară care unește brațul cu antebrațul. – 2. Jaret. – 3. Cotitură, întorsătură, unghi. – 4. Echer, colțar. – 5. Colț de stradă. – 6. Meandră, curbă, sinuozitate. – 7. Ungher, colț. – 8. Măsură de lungime de valoare variabilă (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). – 9. Gradație, scară de nivel. – 10. (Arg.) An. – 11. (Arg.) Nimic. – Mr., megl., istr. cot. Lat. cŭbĭtum (Diez, Gramm., I, 154; Pușcariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); cf. alb. kut (Philippide, II, 636), it. gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, fr. coude, sp. code, port. coto. Pentru fonetism, cf. Fr. Schürr, Mitt. Wien., 54-5. Sensurile 3-7 au pl. coturi; cu sensurile 8-10, este m., pl. coți; 11 se folosește numai la sg. și se explică prin obiceiul vulgar de a arăta cotul pentru a desemna o negație (cf. Graur, BL, V, 59). Der. cotea, s. m. (persoană cunoscută prin lipsa ei de milă); coti, vb. (a face un cot; refl., a se frecventa, a se vedea; a întoarce, a da colțul; a măsura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, s. m. (evaluator, măsurător); cotitură, s. f. (cotitură, meandră, sinuozitate; colț, parte secretă); cotiș, s. n. (loc cotit, cotitură, unghi); coteală, s. f. (lovire cu cotul: aglomerație); cotigi, vb. (a da colțul, a întoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotigă; cotări, vb. (a calcula capacitatea unui vas); cotărit, s. m. (evaluare; veche dare pe evaluarea oficială a vaselor, plătită cuparului, care de obicei o da în arendă); cotărie, s. f. (dare comercială pe țesături și băuturi); coteli, vb. (a cerceta; a munci pe brînci; a face curățenie; Bucov., a linge farfuriile; a fura; a întoarce, a da colțul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 și DAR îl consideră der. de la bg. kotiljati se „a se agita, a se grăbi” dar care pare mai curînd der. de la coti cu suf. expresiv -eli (cf. Graur, BL, VI, 146). În acest caz, sb. kotiljati provine din rom., ca și sb. kut „unghi”, care se folosește în Mold. și Bucov., cut, s. n. (cartier, suburbie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cot, coți, s.m. – 1. Unitate de măsură pentru lungimi, care reprezintă distanța de la cot până la încheietura palmei (0,6 m): „Trei coți = 2 m” (AER, 2010: 66; Lăpuș); „Să măsoară pământu, / Tăt pământu cu cotu” (Memoria, 2001: 1). 2. Meandră, curbă. 3. Cotitură, întorsătură. – Lat. cubitus, cubitum „cotul brațului” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA); cuv. autohton (Hasdeu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cot, coți, s.m. – Unitate de măsură pentru lungimi, care reprezintă distanța de la cot până la încheietura palmei (0,6 m): „Să măsoară pământu, / Tăt pământu cu cotu” (Memoria 2001: 1). – Lat. cubitus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coț! interj. (reg.) cuvânt care imită scârțâitul cizmei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COT subst. 1. Cot, Ion (Băl IV); Coto diac (Cat), cu -o final In loc de -u, în stil de cărturar. 2. Cota b. (17 B I 398; RI V 113) -ar. (AO VII 216; Fărș); Cote (Isp IV2); Cotea (Cotr 45); -stegar (17 B II 335); – ar. (Cara 92); Cot/escul, St. (16 B II 26; 17 B III 229); -ești, -eni ss. 3. + -ai: Cotai, Ion, mold. (BCI IV 199). Cotaescu (Arh). 4. + -ac: Cotac (Mar). 5. + -al(ă): Cotal, Ioan, mazil, mold., 1797 (ib. 224). 6. + -ean(a): Cotean (Tec I); -a (Sd XVI); Cotean din Coteana (16 B IV 443); Coteanul t.; Coteanescul, Oprea, vinde muntele Coteanul cu oamenii din Cotenești (RI VII 177); 7. Cotenescul, Andrei, munt., 1654 (An C III 740. 8. Coteance b. (17 B II 77). 9. Coteca t. (Mus). 10. + -eș: Coteș, act. sau fon. mold. < cotiș; 11. Coteșăl și Coteșilă (17 B III 439, 470). 12. Cotișel (Moț; Viciu 15; Met 48) < adv. cotiș. 13. + -ică: Gotică, țig. (16 B II16). 14. + -uș: Cotușul, Oprea (17 B I 221). 15. + -man: Cotoman, Ion, mold.; și marital: Cotomanița, Maria (Băl VI) zisă și Cotomăneasă, Maria, 1765. 16. < Cotu-mare sau t. Cotu-morii, cu as. progr.: Cotomorești, zis și Cătămărești s. (Sd V 223). 17. + -oc: Cotoc și Moțoc (Sd XI 274) sau var. < subst. cotoi. 18. + -ocea: Cotocea și Cotoțea pren. (17 B I 172). 19. Colos fam. buc. (M Put 131) 20. Cotuț (Viciu 15). 21. Compuse: Cotrosa (Viciu 15) < cot-ros; Cotlungu, St. (Sur XV 256).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*COȚ 1. Coțan (Moț). 2. Coțic (Băl VI). 3. Coțoiu (RI IV 225). 4. Coțuș, olt. (17 B IV 323). 5. +man: Coțman (Tut; C Bog) – Gh., din s. Coțmănești (Dm; Sur XXIV); G., popa (Isp V2); – Necula (Bîr IV); -ul (16 A I 173). 6. Cuțman b. (Tut); cf. și t. Coțman. 7. Compus: Coțobăț, olt. (Sd V 305) și Cotbuțul (17 B I 443). Pentru etim. cf. și blg.-alb. Koțo sint. < Koste (Weig 126).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cot, coți s. m. an de detenție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a arăta (cuiva) cotul expr. 1. a refuza (pe cineva) în mod batjocoritor. 2. a nu lua în seamă (pe cineva), a trata cu indiferență (pe cineva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotu’ s. m. sg. (articol hot.) nimic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cot, coatesubstantiv neutru
- 1. (La om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul; articulația propriu-zisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: cotișor
- [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. DLRLC
- Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. DLRLC
- Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. DLRLC
- În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. DLRLC
-
- Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. DLRLC
- Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
- A-și roade coatele (pe băncile școlii) = a-și face timp îndelungat învățătura. NODEX
-
- 1.2. (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe cotul murgului. ȘEZ. III 65. DLRLC
-
-
- Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125. DLRLC
- Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. DLRLC
- Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. DLRLC
-
- A da din coate = a-și face loc împingând pe alții. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
- A da din coate = a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: lupta
- A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). DEX '09 DLRLC
- Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. DLRLC
- Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
-
- A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: coti
- Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
-
- A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. DLRLC
- Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. DLRLC
-
- A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. DEX '09 DLRLCsinonime: fura
- A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. DEX '09 DLRLCsinonime: refuza
- Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- cubitus DEX '09 DEX '98 NODEX
cot, coturisubstantiv neutru
- 1. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția. DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEXsinonime: cotitură întorsură întorsătură
- Cotul gârlei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97. DLRLC
- De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. DLRLC
- A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. DLRLC
- Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. DLRLC
- 1.1. Meandru (al unei ape curgătoare). DEX '09 DEX '98sinonime: meandru
- A vorbi fără coturi = a spune fără ocolișuri. NODEX
- A ști toate coturile = a cunoaște toate subtilitățile. NODEX
-
- 2. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX
-
- Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. DLRLC
- Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. DLRLC
-
etimologie:
- cubitus NODEX DEX '98 DEX '09
cotinterjecție
- 1. Cotcodac. MDA2sinonime: cotcodac
etimologie:
- MDA2
cot, coțisubstantiv masculin
- 1. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei. DEX '09 DEX '98sinonime: șing
- Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
- Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. DLRLC
- diferențiere Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducând distanța de la cot până la vârful degetului mijlociu.
- diferențiere Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. NODEX
- 1.1. Măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. DEX '09 DEX '98
- Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. DLRLC
- diferențiere Obiect care se măsoară cu această unitate. DLRLC
-
- 1.3. Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58. DLRLC
-
- A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare; a se sufoca de oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
etimologie:
- cubitus DEX '09 DEX '98 NODEX