corespunda v vz coresponda

CORESPUNDA vb. I. v. coresponda.

corăspunde v vz corespunde

coresponda vi [At: STAMATI, D. / V: ~pun~ / Pzi: ~dez / E: cf ger korrespondieren, fr correspondre] A comunica cu cineva prin intermediul scrisorilor Si: (înv) a corespondarisi, a corespondelui, a corespunde (8).

corespunde vi [At: MARCOVICI, D. 470/ 26 / V: (înv) ~răs~, conr~ / Pzi: ~pund / E: fr correspondre] 1 A fi conform cu ceva Si: a se potrivi. 2 A răspunde la așteptări, dorințe, speranțe. 3 A comunica cu ceva. 4 A fi situat în același plan cu ceva. 5 A se afla în dreptul altui obiect. 6 (Înv) A răspunde sentimentelor cuiva. 7 A comunica cu... 8 A fi așezat simetric în dreptul altcuiva. 9 A coresponda.

CORESPONDA, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica prin Scrisori cu cineva, a fi în (sau a ține, a avea) corespondență cu cineva; a-și scrie, unul altuia. Alecsandri coresponda cu Ghica. – Variantă: (învechit) corespunda (GHICA, A. 238) vb. I.

CORESPUNDE, corespund, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «cu», «în» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva), a se potrivi (cu sau la ceva), a răspunde la așteptări, dorințe sau speranțe. Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2. Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevărului = a fi conform cu adevărul, a fi exact. Afirmația aceasta nu corespunde adevărului. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj. – Forme gramaticale: perf. s. corespunsei, part. corespuns.

CORESPONDA vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var. corespunda vb. I. / cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre].

CORESPUNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespund, perf. s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].

CORESPONDA vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ. korrespondieren)

CORESPUNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva. (< fr. correspondre)

A CORESPONDA ~ez intranz. A întreține relații prin corespondență. /<germ. korrespondieren, fr. corespondre

A CORESPUNDE corespund intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calități. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe același plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere

corespondà v. a fi în corespondență, a face schimb de scrisori, a se afla în daraveri cu cineva.

corespunde v. 1. a fi în conformitate de sentimente, de idei; 2. a fi în comunicație: această cameră corespunde cu o galerie.

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.

coresponda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corespondez, 3 corespondează; conj. prez. 1 sg. să corespondez, 3 să corespondeze

corespunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespund, 2 sg. corespunzi, 3 sg. corespunde, perf. s. 1 sg. corespunsei, 1 pl. corespunserăm, m.m.c.p. 1 pl. corespunseserăm; conj. prez. 1 sg. să corespund, 3 să corespundă; ger. corespunzând; part. corespuns

coresponda (a ~) vb., ind. prez. 3 corespondează

corespunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespund; conj. prez. 3 să corespundă; ger. corespunzând

coresponda vb., ind. prez. 1 sg. corespondez, 3 sg. și pl. corespondează

corespunde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespund; conj. prez. 3 sg. și pl. corespundă; ger. corespunzând

CORESPONDA vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)

CORESPUNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)

CORESPONDA vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)

CORESPUNDE vb. 1. a concorda, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Mold. și Bucov.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.) 2. a cadra, a merge, a se potrivi, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)

corespunde (corespund, corespuns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) și corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminația din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondență, s. f., din fr.