2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corectare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: corecta] Îndreptare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (s e) corecta; îndreptare, corijare. Corectarea textelor a durat cîteva ore.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTARE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTA, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTA, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corecta vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~tez / E: corect] 1-2 A(-și) îndrepta greșelile, defectele Si: a se corija, (înv) a se corege (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTA, corectez, vb. I. Tranz. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într’un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija. Profesorul corectează temele elevilor. ▭ De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTA vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTA vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CORECTA ~ez tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CORECTA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corectà v. a îndrepta, a corija.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corectéz v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. corréggere. Corijez, îndrept: a corecta greșelile de tipar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corectez, 3 corectează; conj. prez. 1 sg. să corectez, 3 să corecteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corecta (a ~) vb., ind. prez. 3 corectează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corecta vb., ind. prez. 1 sg. corectez, 3 sg. și pl. corectează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corectez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. v. regularizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTA vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORECTA vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CORECTAREA TRAIECTORIEI sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie care reglează cantitatea de aer îmbunătățind amestecul carburant-comburant (și care intră automat în funcțiune când avionul decolează de pe aeroporturi cu cote de nivel mari în raport cu nivelul mării).
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Corriger la fortune (fr. „A corecta norocul”) – Expreșia – deși anonimă – poate fi întîlnită în multe cărți cunoscute, printre care în piesa Minna von Barnhelm de Lessing (act. IV, sc. 2), în romanul Manon Lescaut de Prévost. E o aluzie ironică la adresa jucătorilor de cărți care, neavînd noroc, trișează ca „să îndrepte (spre ei, bineînțeles) norocul”. Dar dacă autorul expresiei a rămas necunoscut, în schimb originea ei a putut fi stabilită. Într-o comedie a poetului comic latin Terențiu, și anume în Adelphi (actul IV), unul dintre personajele sale (Micio) compară viața omului cu jocul de zaruri și sfătuiește că, dacă nu ai noroc, să cauți cu artă, cu îndeminare, a-l corecta (id arte ut corrigas). Expresia a căpătat, după împrejurări, o aplicație mai largă decît cea inițială cu privire la trișori. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
corectare, corectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: corecție corijare îndreptare
- Corectarea textelor a durat câteva ore. DLRLC
-
etimologie:
- corecta DEX '09 DEX '98 DN
corecta, corectezverb
- 1. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Profesorul corectează temele elevilor. DLRLC
- De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78. DLRLC
-
- 2. A regulariza curgerea unui curs de apă. MDN '00
etimologie:
- corect DEX '09 DEX '98 DN