COPROPRIETATE, (2) coproprietăți, s. f. 1. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. 2. (La pl.) Bunuri. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriété.

coproprietate sf [At: DA / P: ~pri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr copropriété] Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun.

COPROPRIETATE, coproprietăți, s. f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriété.

COPROPRIETATE s.f. Stăpînire în comun a unui bun de către mai multe persoane. [Cf. fr. copropriété].

COPROPRIETATE s. f. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane. (< fr. copropriété)

COPROPRIETATE ~ăți f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun indivizibil. /<fr. copropriété

*coproprietáte f. Proprietate a maĭ multora: coproprietatea unuĭ zid.

coproprietate (desp. co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietății; (bunuri) pl. coproprietăți

coproprietate (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietății; (bunuri) pl. coproprietăți

coproprietate s. f. (sil. -pro-) → proprietate