2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPARTICIPARE, coparticipări, s. f. Acțiunea de a coparticipa și rezultatul ei; participare la ceva împreună cu alții; coparticipație. – V. coparticipa.

COPARTICIPARE, coparticipări, s. f. Acțiunea de a coparticipa și rezultatul ei; participare la ceva împreună cu alții; coparticipație. – V. coparticipa.

coparticipare sf [At: MDA ms / Pl: ~pări / E: coparticipa] Participare la ceva împreună cu alții Si: (rar) coparticipație.

COPARTICIPARE s.f. Acțiunea de a coparticipa și rezultatul ei; participare în comun (la ceva); coparticipație. [< coparticipa].

COPARTICIPA, coparticip, vb. I. Intranz. A participa la ceva împreună cu alții. – Din fr. coparticiper.

COPARTICIPA, coparticip, vb. I. Intranz. A participa la ceva împreună cu alții. – Din fr. coparticiper.

coparticipa vi [At: DN3 / Pzi: coparticip / E: fr coparticiper] A participa la ceva împreună cu alții.

COPARTICIPA vb. I. intr. A participa la ceva împreună cu alții. [Cf. fr. coparticiper].

COPARTICIPA vb. intr. a participa la ceva împreună cu alții. (< fr. coparticiper)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coparticipare s. f., g.-d. art. coparticipării; pl. coparticipări

coparticipare s. f., g.-d. art. coparticipării; pl. coparticipări

coparticipare s. f. → participare

coparticipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coparticip, 3 coparticipă; conj. prez. 1 sg. să coparticip, 3 să coparticipe

coparticipa (a ~) vb., ind. prez. 3 coparticipă

coparticipa vb., ind. prez. 1 sg. coparticip, 3 sg. și pl. coparticipă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPARTICIPARE s. coparticipație. (~ la beneficiu.)

COPARTICIPARE s. coparticipație. (~ la beneficiu.)

Intrare: coparticipare
coparticipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coparticipare
  • coparticiparea
plural
  • coparticipări
  • coparticipările
genitiv-dativ singular
  • coparticipări
  • coparticipării
plural
  • coparticipări
  • coparticipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coparticipa
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coparticipa
  • coparticipare
  • coparticipat
  • coparticipatu‑
  • coparticipând
  • coparticipându‑
singular plural
  • coparticipă
  • coparticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coparticip
(să)
  • coparticip
  • coparticipam
  • coparticipai
  • coparticipasem
a II-a (tu)
  • coparticipi
(să)
  • coparticipi
  • coparticipai
  • coparticipași
  • coparticipaseși
a III-a (el, ea)
  • coparticipă
(să)
  • coparticipe
  • coparticipa
  • coparticipă
  • coparticipase
plural I (noi)
  • coparticipăm
(să)
  • coparticipăm
  • coparticipam
  • coparticiparăm
  • coparticipaserăm
  • coparticipasem
a II-a (voi)
  • coparticipați
(să)
  • coparticipați
  • coparticipați
  • coparticiparăți
  • coparticipaserăți
  • coparticipaseți
a III-a (ei, ele)
  • coparticipă
(să)
  • coparticipe
  • coparticipau
  • coparticipa
  • coparticipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coparticipare, coparticipărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a coparticipa și rezultatul ei; participare la ceva împreună cu alții. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi coparticipa MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

coparticipa, coparticipverb

  • 1. A participa la ceva împreună cu alții. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.