16 definiții pentru contravenție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAVENȚIE, contravenții, s. f. Abatere de la o lege care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită numai prin aplicarea de amenzi sau alte pedepse ușoare. [Var.: (înv.) contravențiune s. f.] – Din fr. contravention.

contravenție sf [At: CARAGIALE, ap. DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contravention] (Jur) Încălcare a legii penale, care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită cu o amendă sau închisoare pe termen scurt.

CONTRAVENȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. [Var.: (înv.) contravențiune s. f.] – Din fr. contravention.

CONTRAVENȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, unui regulament sau unei decizii oficiale, sancționată cu o pedeapsă mai ușoară. Contravenție la legea circulației. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAVENȚIE s.f. 1. (Jur.) Violare a legii penale, pedepsită cu amendă și închisoare pe termen scurt. 2. (P. ext.) Călcare a unei legi, a unei dispoziții oficiale etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau recluziune de foarte scurtă durată). [Gen. -iei, var. contravențiune s.f. / cf. fr. contravention, it. contravvenzione].

CONTRAVENȚIE s. f. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă). (< fr. contravention)

CONTRAVENȚIE ~i f. jur. 1) Infracțiune reglementară, care nu este pedepsită de legea penală, ci este sancționată pe cale administrativă. 2) Amendă pentru comiterea unei astfel de infracțiuni. [Art. contravenția; G.-D. contravenției; Sil. -ți-e] /<fr. contravention

CONTRAVENȚIUNE s. f. v. contravenție.

CONTRAVENȚIUNE s. f. v. contravenție.

contravențiune sf vz contravenție

CONTRAVENȚIUNE s.f. v. contravenție.

contravenți(un)e f. călcarea unei legi, ordonanțe, a unui regulament.

*contravențiúne f. (contra și lat. ventio, venire; fr. contravention. V. invențiune). Infracțiune, acțiunea de a contraveni. – Și -énție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contravenție (desp. -ți-e) s. f., art. contravenția (desp. -ți-a), g.-d. art. contravenției; pl. contravenții, art. contravențiile (desp. -ți-i-)

contravenție (-ți-e) s. f., art. contravenția (-ți-a), g.-d. art. contravenției; pl. contravenții, art. contravențiile (-ți-i-)

contravenție s. f. (sil. -ți-e), art. contravenția (sil. -ți-a), g.-d. art. contravenției; pl. contravenții, art. contravențiile (sil. -ți-i-)

Intrare: contravenție
contravenție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contravenție
  • contravenția
plural
  • contravenții
  • contravențiile
genitiv-dativ singular
  • contravenții
  • contravenției
plural
  • contravenții
  • contravențiilor
vocativ singular
plural
contravențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contravențiune
  • contravențiunea
plural
  • contravențiuni
  • contravențiunile
genitiv-dativ singular
  • contravențiuni
  • contravențiunii
plural
  • contravențiuni
  • contravențiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contravenție, contravențiisubstantiv feminin

  • 1. Abatere de la o lege care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită numai prin aplicarea de amenzi sau alte pedepse ușoare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Contravenție la legea circulației. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.