11 definiții pentru contraordin
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAORDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).
CONTRAORDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contraordin sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr contre-ordre] Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAORDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin anterior. Un ordin rămîne valabil pînă la un contraordin.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAORDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAORDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRAORDIN ~e n. Ordin prin care se anulează un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contraordin n. revocarea unui ordin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă alt ordin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contraordin s. n., pl. contraordine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contraordin s. n., pl. contraordine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraordin s. n., pl. contraordine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contraordin, contraordinesubstantiv neutru
- 1. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un ordin rămâne valabil până la un contraordin. DLRLC
-
etimologie:
- Contra- + ordin DEX '09 DEX '98 DN
- contre-ordre DEX '09 DEX '98 DN