CONSTITÚȚIE, constituții, s.f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s.f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 16 Jun 2004 | Greșeală de tipar

CONSTITÚȚIE s. I. conformație, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată sau robustă.) II. (POL.) (înv.) statut. (~ lui Cuza.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

constitúție s. f. (sil. -ți-e), art. constitúția (sil. -ți-a), g.-d. art. constitúției; pl. constitúții, art. constitúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONSTITÚȚI//E¹ ~i f. 1) Mod de constituire a elementelor unui întreg; structură; factură; compoziție; componență. 2) Ansamblu de particularități morfologice, funcționale și psihologice ale unui om. 3) Aspect general; formă exterioară; confirmație; configurație. ~a corpului. [Art. constituția; G.-D. consti-tuției; Sil. -ți-e] /<fr. constitution, lat. constitutio, ~onis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONSTITÚȚI//E² ~i f. 1) Lege fundamentală a unui stat care determină forma de guvernământ, structura social-economică și politică, modul de organizare și de funcționare a organelor de stat, drepturile esențiale și obligațiile cetățenilor. 2) Broșură care cuprinde această lege. [Art. constituția; G.-D. constituției; Sil. -ți-e] /<fr. constitution, lat. constitutio, ~onis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONSTITÚȚIE s.f. I. Structura fizică a unui corp, a unui organism; alcătuire, structură. ♦ Compoziție, ansamblu de elemente care constituie un întreg. II. Lege fundamentală a unui stat, în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, var. constituțiune s.f. / cf. lat. constitutio, fr. constitution, rus. konstituțiia].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 11 Apr 2006 | Greșeală de tipar

CONSTITÚȚIE s. f. I. 1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 2. conformație; arhitectură (3). II. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale (< fr. constitution, lat. constitutio)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar