CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).
Sursa: DEX '98 | Trimisă de RACAI, 30 Sep 2003 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Conștient ≠ inconștient, neconștient
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

conștiént adj. m. (sil. -ști-ent), pl. conștiénți; f. sg. conștiéntă, pl. conștiénte
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉN//T ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care are conștiință; caracterizat prin existența conștiinței. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conștiință; bazat pe conștiință. [Sil. -ști-ent] /<fr. conscient
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

conștiént (conștiéntă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință. Fr. conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Der. conștiință, s.f., din lat. conscientia (sec. XIX); conștiut, adj. (cunoscut); conștiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conștiinciozitate, s.f. (scrupulozitate); inconștient, adj.; inconștient, s.n.; subconștient, s.n. din fr.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 24 May 2007 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 12 Apr 2006 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ♢ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉNȚĂ s. luciditate. (Bolnavul e în stare de ~.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONȘTIÉNȚĂ s. f. faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi. (< fr. conscience, lat. conscientia)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar