opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTERNARE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

CONSTERNARE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

consternare sf [At: TEODOREANU, M. II, 487/ Pl: ~nări / E: consterna] 1 Uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire și indignare Si: consternație, stupoare. 2 Surpriză neplăcută. corectat(ă)

CONSTERNARE s. f. Mîhnire amestecată cu uimire, stupefacție.

CONSTERNARE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].

consternare f. descurajare unită cu uimire și cauzată de o mare nenorocire.

CONSTERNA, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.

CONSTERNA, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.

consterna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr consterner, lat consternare] 1 A provoca cuiva uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire și indignare. 2 A surprinde neplăcut.

consternațiune sf vz consternație

CONSTERNA vb. I. Tranz. (Folosit aproape numai la timpurile formate cu participiul) A provoca mîhnire amestecată cu nedumerire.

CONSTERNA vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mîhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare].

CONSTERNA vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare)

A CONSTERNA ~ez tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare

consternà v. a lovi cu uimire și descurajare.

*constérn și -éz, a -á v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s’a întîmplat.

*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări

consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări

consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări

consterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consternez, 3 consternează; conj. prez. 1 sg. să consternez, 3 să consterneze

consterna (a ~) vb., ind. prez. 3 consternează

consterna vb., ind. prez. 1 sg. consternez, 3 sg. consternează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSTERNARE s. v. uimire.

CONSTERNARE s. (rar) consternație. (A aflat vestea cu ~.)

CONSTERNA vb. v. uimi.

Intrare: consternare
consternare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consternare
  • consternarea
plural
  • consternări
  • consternările
genitiv-dativ singular
  • consternări
  • consternării
plural
  • consternări
  • consternărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: consterna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consterna
  • consternare
  • consternat
  • consternatu‑
  • consternând
  • consternându‑
 singular plural
  • consternează
  • consternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consternez
 (să)
  • consternez
  • consternam
  • consternai
  • consternasem
a II-a (tu)
  • consternezi
 (să)
  • consternezi
  • consternai
  • consternași
  • consternaseși
a III-a (el, ea)
  • consternează
 (să)
  • consterneze
  • consterna
  • consternă
  • consternase
plural I (noi)
  • consternăm
 (să)
  • consternăm
  • consternam
  • consternarăm
  • consternaserăm
  • consternasem
a II-a (voi)
  • consternați
 (să)
  • consternați
  • consternați
  • consternarăți
  • consternaserăți
  • consternaseți
a III-a (ei, ele)
  • consternează
 (să)
  • consterneze
  • consternau
  • consternară
  • consternaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consternare, consternărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi consterna DEX '09 DEX '98 DN

consterna, consternezverb

  • 1. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nedumeri surprinde uimi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.