conspect sn [At: ODOBESCU, S. III, 633 / Pl: ~e / E: lat conspectus, ger Konspect] 1 Notare sintetică, sistematică și schematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2 Privire de ansamblu asupra unor probleme cuprinse într-o lucrare.

CONSPECT conspecte, s. n. 1. Notare sintetică și sistematică a datelor. esențiale ale unei protleme pe baza unui material documentar. V. rezumat. Conspectul lecției. Caiet de conspecte. 2. Privire generală, vedere de ansamblu. Din acest studiu variat și complet...) am cercat să reconstituiesc, pe tărîmul. archeologic al țărei noastre, ca și o istorie a artelor ei din vechime, coprinsă și înlănțuită într-un conspect general al industriei aurărești și argintărești. ODOBESCU, S. III 633.

CONSPECT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt].

CONSPECT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)

CONSPECT ~e n. 1) Redare succintă a conținutului unei expuneri sau al unei lucrări. ~ul lecției. 2) (într-o lucrare) Privire generală asupra unor probleme; trecere în revistă a unor chestiuni. /<lat. conspectus, germ. Konspekt

conspect n. tablou sinoptic ce se poate coprinde cu o aruncătură de ochiu.

*conspéct n., pl. e (lat. con-spectus. V. a-spect, in-spector, spectator). Tabloŭ general: conspectu verbelor neregulare.

conspect s. n., pl. conspecte

conspect s. n., pl. conspecte

conspect s. n., pl. conspecte

CONSPECT s. v. compendiu.

CONSPECT s. compendiu, (înv.) sinopsă. (~ de istorie.)