4 intrări
40 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (12)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPUS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (3); corp compus (1). – V. compune. corectat(ă)
compus, ~ă a [At: (a. 1825) GCR II, 246 / Pl: ~uși, ~e / E: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp ~ Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil ~ Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură ~ă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp ~ Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt ~ Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă ~ă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) ~e Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPUS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
COMPUS, -Ă, compuși, -se, adj. (În opoziție cu simplu) Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Chim.) Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. (Substantivat, m.) Compușii cuprului. ▭ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Perfectul compus și viitorul sînt timpuri compuse. ▭ Cuvînt compus = cuvînt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sînt cuvinte compuse. ▭ (Aritm.) Regula de trei compusă v. regulă. Dobîndă compusă = dobîndă calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobînda respectivă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPUS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
COMPUS2 ~și m. chim. Substanță rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinație. ~și organici. ~și metalici. /v. a compune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPUS1 ~să (~și, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părți componente. Frunză ~să. /v. a compune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compus n. un tot format din diferite părți: 1. Gram. vorbă formată din mai multe altele; 2. Chim. corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse f. pl. familie de plante ale căror flori sunt reunite pe acelaș cotor și au un caliciu comun, ex. floarea-soarelui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
compune [At: KRETZULESCU, A. 9/23 / Pzi: compun / E: lat componere] 1 vt (D. elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 vt A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 vt A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 vt (Tip) A culege un text Si: a zețui. 5 vr (D. un întreg) A fi alcătuit din... 6 vr A se forma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui, a face un întreg. Aceste cărți compun biblioteca mea. Refl. (Despre un întreg) A consta, a fi alcătuit din... Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. ▭ Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. 2. (Cu privire la opere literare, muzicale etc.) A crea, a scrie, a redacta. Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. ▭ Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat în limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. – Forme gramaticale: perf. s. compusei, part. compus.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPUNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compun, perf. s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
A SE COMPUNE se compune intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A COMPUNE compun tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalități etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susținut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compune v. 1. a forma un tot din mai multe părți; 2. în mecanică: a forma rezultanta forțelor; 3. în tipografie: a aduna caracterele spre a forma vorbe; 4. a produce, a crea: compun versuri, o arie de muzică; 5. a lucra la o operă literară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compún, -pús, a -púne v. tr. (lat. com-póno, -pónere. V. pun). Formez un întreg din maĭ multe părțĭ. Produc, creez, inventez: a compune cîntece. Adun literele ca să formez cuvinte la tipar. (V. zețuĭesc). Mec. Formez rezultanta forțelor mecanice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compus2 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. n. compuse / m. compuși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compus3 (substanță) s. m., pl. compuși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compus1 adj. m. (pas ~), pl. compuși; f. compusă (dobândă ~), pl. compuse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compus2 (corp chimic) s. m., pl. compuși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compus1 adj. m., pl. compuși; f. compusă, pl. compuse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compus3 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. compuse/compuși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compus (lingv.) s. n., pl. compuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compus adj. m., (chim.) s. m., pl. compuși; f. sg. compusă, pl. compuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun, 2 sg. compui, 3 sg. compune, perf. s. 1 sg. compusei, 1 pl. compuserăm, m.m.c.p. 1 pl. compuseserăm; conj. prez. 1 sg. să compun, 3 să compună; ger. compunând; part. compus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun, 2 sg. compui, 1 pl. compunem; conj. prez. 3 să compună; ger. compunând; part. compus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun; conj. prez. 3 sg. și pl. compună; ger. compunând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compun, -pui 2, -pună 3 conj., -pusei aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPUS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. v. combinație. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPUS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. combinație, corp compus.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPUNE vb. 1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a alcătui, a construi. (~ o frază.) 4. (TIPOGR.) a culege, a zețui. (A ~ materialul de tipărit.) 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A compune ≠ a descompune
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
compune (compun, us), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer și cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compoziție, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
compus s.n. Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil.
- sursa: DSL (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPUS, -Ă adj. (< compune < lat. componere, cf. fr. composer); în sintagmele adjectiv compus, adverb compus, conjuncție compusă, cuvânt compus, formă compusă, interjecție compusă, mod compus, numeral compus, prepoziție compusă, pronume compus, parte de vorbire compusă, perfect compus, substantiv compus, timp compus și verb compus (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a compune melodii mari expr. (intl.) a denunța pe toată lumea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT637) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
compus, compusăadjectiv
- 1. Alcătuit din mai multe părți sau elemente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: combinat
- 1.1. Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Perfectul compus și viitorul sunt timpuri compuse. DLRLC
-
- 1.3. Cuvânt compus = cuvânt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. DLRLC
- «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sunt cuvinte compuse. DLRLC
-
- 1.4. Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.5. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.6. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.7. Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. DLRLC
- Compușii cuprului. DLRLC
-
- 1.9. Dobândă compusă = dobândă calculată progresiv, adăugându-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobânda respectivă. DLRLC
-
etimologie:
- compune DEX '09 DEX '98 DN
compus, compușisubstantiv masculin
- 1. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite; combinație; corp compus. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: combinație
etimologie:
- compune DEX '09 DEX '98 DN
compus, compusesubstantiv neutru compus, compușisubstantiv masculin
etimologie:
- compune MDN '00
compune, compunverb
- 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: alcătui constitui forma antonime: descompune
- Aceste cărți compun biblioteca mea. DLRLC
- 1.1. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... DEX '09 DEX '98 DN
- Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. DLRLC
- Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
- Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
-
-
- 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. DLRLC
- Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. DLRLC
- [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat în limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. DLRLC
-
etimologie:
- componere (după pune). DEX '09 DEX '98 DN