compensare sf [At: DA / Pl: ~sări / E: compensa] 1-2 Înlocuirea a ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare) Si: compensație. 3 Echilibrare Si: compensație. 4 Îndreptarea unui rău printr-un bine Si: compensație. 5 Răsplătire Si: compensație. 6 Despăgubire. 7-8 (Fiz) Micșorare (sau anulare) a unui efect sau a unei acțiuni Si: compensație. 9-10 (Med) Reducerea sau revenirea la o stare de funcționare normală, de echilibru Si: compensație.

COMPENSARE, compensări, s. f. Acțiunea de a compensa și rezultatul ei; compensație.

COMPENSARE s.f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei; compensație. ♦ Schimb prin care cumpărările și vînzările se fac prin trecere de la un proprietar la altul fără a deplasa titluri sau bani. [< compensa].

COMPENSARE s. f. 1. acțiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus. ◊ mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice. 3. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată. ◊ operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare. 4. retribuție pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

compensa [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 437/22 / Pzi: ~sez, 3 ~sează, (înv) -să / E: fr compenser, lat compensare] 1-2 vt A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare). 3 vt A echilibra. 4 vt A îndrepta un rău printr-un bine. 5 vt A răsplăti în mod corespunzător Si: a recompensa. 6 vt A despăgubi. 7-8 vt (Fiz) (A micșora sau) a anula efectul unei acțiuni. 9-10 vtr (Med) A face să-și revină (sau a-și reveni) la o stare de funcționare normală, de echilibru.

COMPENSA, compensez, vb. I. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva egal în valoare, a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător, a despăgubi. V. recompensa.

COMPENSA vb. I. tr. 1. A înlocui ceva (consumat, deteriorat etc.) prin altceva egal (în valoare etc.); a da un echivalent; a despăgubi. 2. A determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ♦ A înlătura erorile de deviație ale unei busole. 4. (și refl.; med.) A(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. [< fr. compenser, cf. it., lat. compensare].

COMPENSA vb. I. tr. 1. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi. 2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ◊ a înlătura erorile de deviație ale unei busole. II. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. (< fr. compenser, lat. compensare)

A SE COMPENSA se ~ează intranz. A-și restabili echilibrul funcțional; a reveni la starea de funcționare normală. /<fr. compenser, lat. compensare

A COMPENSA ~ez tranz. 1) (pierderi, lucruri consumate sau cheltuite) A acoperi printr-o compensație. 2) (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind paguba; a despăgubi; a răsplăti. 3) (efectul unor forțe) A neutraliza în mod reciproc. 4) (organisme) A face să se compenseze. /<fr. compenser, lat. compensare

compensà v. 1. a declara echivalentă valoarea a două lucruri; 2. a despăgubi: a compensa câștigul cu paguba.

*compenséz v. tr. (lat. com-pensare. V. compendiŭ, apes, pensiune). Cumpănesc valoarea a doŭă lucrurĭ (paguba cu cîștigu, binele cu rău).

compensare s. f., g.-d. art. compensării; pl. compensări

compensare s. f., g.-d. art. compensării; pl. compensări

compensare s. f., g.-d. art. compensării; pl. compensări

compensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compensez, 3 compensează; conj. prez. 1 sg. să compensez, 3 să compenseze

compensa (a ~) vb., ind. prez. 3 compensează

compensa vb., ind. prez. 1 sg. compensez, 3 sg. și pl. compensează

compensez, -sator adj. v.

COMPENSARE s. 1. echilibrare. (~ celor două fenomene.) 2. v. despăgubire.

COMPENSARE s. 1. echilibrare. (~ celor două fenomene.) 2. compensație, daune (pl.), despăgubire, reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele pricinuite?)

COMPENSA vb. 1. a (se) echilibra. (Cele două forțe se ~.) 2. a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. 3. v. despăgubi.

COMPENSA vb. 1. a (se) echilibra. (Cele două forțe se ~.) 2. a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. 3. a despăgubi, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.)

COMPENSARE a) reducerea momentelor care acționează asupra suprafețelor de comandă ale unei aeronave în scopul ușurării pilotării acesteia. Compensarea poate fi: statică (prin apropierea axei de rotație de centrul de greutatea al suprafeței mobile) și aerodinamică (prin crearea unor momente aerodinamice cu ajutorul unor dispozitive fixate pe părțile mobile), b) corectarea erorilor date de busolă după montarea ei la bordul unei aeronave, operație prin care se reduce la minimum influența magnetismului aeronavei asupra rozei compasului magnetic, realizată printr-un sistem de magneți și bare de fier moale introduse în suportul compasului și a unor sfere din fier moale dispuse de o parte și de alta a cutiei compasului. Prin orientarea aeronavei, după care se determină deviația rămasă și se întocmește un tabel de deviații care se utilizează pentru convertirea drumurilor aeronavei și a revelmentelor citite pe compasul magnetic. Sin. compensarea deviației compasului magnetic.