COMITE¹, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE², comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

comite² vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.

comite¹ sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~iți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.

* COMITE² (-iți) vb. tr. A făptui, a săvîrși, a se face vinovat de ceva: ~ o crimă, o greșală [lat.].

* COMITE¹ sm. 🛡 = CONTE [lat.].

COMITE¹, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE², comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

COMITE², comit, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

COMITE¹, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.

COMITE¹, comit, vb. III. Tranz. A face, a săvîrși (o faptă rea). – Lat. lit. committere.

COMITE², comiți, s. m; (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Lat. lit. comes, -itis.

COMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].

COMITE vb. III. tr. A face, a săvîrși, a făptui. [P.i. comit. / cf. lat. committere, fr. commettre].

COMITE² vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)

COMITE¹ s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)

A COMITE comit tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere

COMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.

còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.

*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.

comet smi vz cometă

cometă sf [At: URECHE, ap. LET. I 197/12 / V: (înv) ~met smi, ~mit¹ sm, ~mită sf / Pl: ~te / E: lat cometa, ngr ϰομήτης, fr comète] 1 Corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui, din cauza presiunii luminii acestuia. 2 (Îs) ~te periodice Comete care reapar la orizont după un anumit număr de ani. corectat(ă)

comit¹ sm vz cometă

comită sf vz cometă

* COMETĂ (pl. -te) sn. 💫 Astru, numit de popor „stea cu coadă”, care călătorește pe sfera cerească, descriind o elipsă foarte lungăreață în jurul soarelui (🖼 1400); comete periodice se numesc acelea care se arată iarăși pe cer după un număr fix de ani, cum d.e. cometa lui Halley, a Iui Biela, etc. [fr.].

‡ COMITĂ – COMETĂ.

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-uîn nucleu în general luminos, înconjurat de gaze (care îi dau un aspect nebulos) și (de obicei) dintr-o prelungire luminoasă în formă de coadă, alcătuită din gazele respinse de presiunea luminii solare. Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26. Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. – Variante: (învechit) comet (ALEXANDRESCU, P. 79) s. n., (popular) comită (TEODORESCU, P. P. 105) s. f.

COMITĂ s. f. v. cometă.

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos, în-conjurat de gaze și pulberi, și dintr-o prelungire luminoasă în formă de coadă, alcătuită din pulberi și gaze respinse de presiunea luminii solare. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Fr. comète (lat. lit. cometa).

COMETĂ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat].

COMETĂ s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o elipsă întinsă în jurul Soarelui. (< fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

COMETĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /<fr. comete, lat. cometa

cometă f. corp ceresc numit și stea cu coadă, pentru că sâmburele-i luminos e mai adesea înconjurat de o coamă sau umbrat de o coadă luminoasă; cele numite periodice se învârtesc în jurul soarelui ca și planetele. Mai înainte lumea credea că cometele prevestiau nenorociri, mari prin putința unei ciocniri cu pământul.; dar știința a dovedit deșertăciunea unei asemenea păreri.

*cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al căror mers și înturnare poate fi calculată din ainte cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

comite¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit, 2 sg. comiți, 3 sg. comite; conj. prez. 1 sg. să comit, 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite² (înv.) s. m., pl. comiți

comite² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite¹ s. m., pl. comiți

comite s. m., pl. comiți

comite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 sg. și pl. comită; ger. comițând; part. comis

cometă s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

cometă s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

cometă s. f., pl. comete

cometă, -te.

comit, -țând ger.

comite (-t, -is), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).

cometă (comete), s. f. – Corp ceresc, stea cu coadă. Var. (înv.) comet, comit. Lat. cometa (sec. XIX) și înainte din gr. ϰομήτης (sec. XVII). Cf. Murnu 15; Gáldi 167.

cometă cu coadă expr. (er.) penis.

COMITE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COMITE vb. a face, a făptui, a săvîrși, ((înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COMETĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

COMETĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

O, Liberté, que de crimes on commet en ton nom! (fr. „O, Libertate, cîte crime se comit în numele tău!”) – cuvinte rostite de M-me Roland de la Platière, în cele din urmă clipe de viață, cînd urca pe eșafod, la 8 noiembrie 1793, condamnată la moarte, fiindcă aprobase răscoalele din Franța. Se citează spre a dezvălui abuzurile comise sub masca libertății. IST.