combinezon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr combinaison] 1 Furou. 2 Îmbrăcăminte de protecție împotriva murdăririi în timpul lucrului, mai ales pentru muncitorii care execută lucrări de reparații. 3 Salopetă.

COMBINEZON, combinezoane, s. n. 1. Obiect de lenjerie femeiască care se poartă, ca o cămașă, sub rochie. 2. (Franțuzism rar) Salopetă.

COMBINEZON s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la umeri pînă la genunchi și care se poartă pe sub rochie; furou. 2. Salopetă. [< fr. combinaison].

COMBINEZON s. n. 1. obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la umeri până la genunchi; furou. 2. salopetă. (

combinezon s. n. (vest.) Salopetă ◊ „Era îmbrăcat cu combinezon și ghete maro.” Ev.z. 7 XII 93 p. 8 (din fr. combinaison)

COMBINEZON ~oane n. 1) Articol de lenjerie pentru femei purtat sub rochie, împodobit cu dantelă sau cu aplicații; furou. 2) Îmbrăcăminte de lucru, constând dintr-o vestă unită cu pantalonii, purtată peste hainele obișnuite pentru a le proteja de murdărie; salopetă. /<fr. combinaison

combinezon s. n., pl. combinezoane

combinezon s. n., pl. combinezoane

combinezon s. n., pl. combinezoane

combinezon

COMBINEZON s. 1. cămașă, furou. (~ de mătase naturală.) 2. v. salopetă. (~ de lucru.)

COMBINEZON s. 1. cămașă, furou. (~ de mătase naturală.) 2. salopetă. (~ de lucru.)

COMBINEZON DE ZBOR salopetă de protecție a organismului uman în timpul executării misiunilor de zbor și de luptă. În funcție de anotimp sau altitudine există variante multiple.