colorat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I. 104 / Pl: ~ați, ~e / E: colora] 1 Vopsit. 2 Care are o anumită culoare (alta decât albă sau neagră). 3 Care are mai multe culori. 4 (D. stilul, felul de exprimare al cuiva etc.; fig) Bogat în nuanțări sau în imagini.

colorat¹ sn [At: PAMFILE, S. I. C. 14 / Pl: ~uri / E: colora] 1-5 Colorare (1-5).

COLORAT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decît cea albă sau neagră); care are mai multe culori, multicolor. Fete rumene... cu altițe și fote colorate. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. Versuri mai vii și mai colorate. ODOBESCU, S. III 82.

COLORAT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decît cea albă sau neagră); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. – V. colora.

colorat a. 1. cu colori vii; 2. strălucit: stil colorat.

*colorát, -ă adj. Care are o coloare oare-care. Care are colorĭ viĭ. Fig. Strălucit, vioĭ: stil colorat.

colora vt [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pzi: ~rez, 3 ~rează, (îvr) coloră / E: fr colorer] 1 A vopsi. 2 (Fig) A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc. 3 A primi o culoare. 4 A se înroși la față (de sănătate, de emoție, de rușine). 5 (În viața politică; fig) A-și schimba opinia politică în funcție de împrejurări.

COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da (unui obiect) o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. Copilul colorează figurile cu creioane colorate. ◊ (Poetic) Dunărea curgea. liniștită. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roșiatică. DUNĂREANU, N. 14. Decît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lun-așa încîntătoare n-am avut a admira. ALEXANDRESCU, P. 136. ◊ Refl. (Poetic) Apele rîmnicului se colorau în luminile asfințitului. SADOVEANU, O. I 104. 2. Fig. (Cu privire la stilul unui autor, p. ext. la ideile exprimate) A da o nuanță expresivă; a reliefa... Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă... care colorează oarecum ideea aceasta. EMINESCU, N. 84.

COLORA vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].

COLORA vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)

A COLORA ~ez tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranților etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanțe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

colorà v. 1. a da o coloare: soarele colorează fructele; 2. a aplica colori potrivite unui desen; 3. fig. a da o formă frumoasă lucrurilor rele.

*coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc, boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.

colora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colorez, 3 colorează; conj. prez. 1 sg. să colorez, 3 să coloreze

colora (a ~) vb., ind. prez. 3 colorează

colora vb., ind. prez. 1 sg. colorez, 3 sg. și pl. colorează

colorez, -rat prt.

COLORAT adj. v. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu.

COLORAT s. v. vopsire.

COLORAT adj. 1. v. vopsit. 2. v. tehnicolor.

COLORAT adj. 1. vopsit, (pop.) boit, (Bucov.) fărbuit. (O țesătură ~.) 2. tehnicolor. (Film ~.)

colorat adj. v. EVOCATIV. EVOCATOR. EXPRESIV. NUANȚAT. PITORESC. PLASTIC. PREGNANT. SEMNIFICATIV. SUGESTIV. VIU.

COLORAT s. colorare, vopsire, vopsit, (pop.) boială, boire, boit, (Bucov.) fărbuire. (~ unui material textil.)

AUDIȚIE COLORATĂ s. (PSIH.) sinopsie.

COLORA vb. v. vopsi.

COLORA vb. a vopsi, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (~ în roșu un material textil.)

A (se) colora ≠ a (se) decolora

colorat, -ă, colorați, -te s. m., s. f., adj. (eufem.) 1. țigan. 2. negru.