COLÓCVIU, colocvii, s.n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control al cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 28 Jun 2004 | Greșeală de tipar

COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

colócviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

COLÓCVI//U ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

colócviu (colócvii), s.n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 18 May 2007 | Greșeală de tipar

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 27 Mar 2006 | Greșeală de tipar

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 25 Nov 2005 | Greșeală de tipar