opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

colaționare sf [At: HASDEU I. C. / Pl: ~nări / E: colaționa] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.

COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa. – Pronunțat: -ți-o-.

COLAȚIONARE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].

COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.[1]

  1. În original, greșit: Din fr. colationner. — LauraGellner

colaționa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~nez / E: fr collationner] A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau pentru a constata asemănările și deosebirile existente Si: corectare.

COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.[1]

  1. În original, greșit: Din fr. colationner. — raduborza

COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. (Cu privire la copii, transcrieri, reproduceri de texte) A compara, a confrunta între ele sau cu originalul, spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. Kogălniceanu... colaționa și da la lumină cronicile noastre. NEGRUZZI, S. I, 334. – Pronunțat: -ți-o-.

COLAȚIONA vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].

COLAȚIONA vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)

A COLAȚIONA ~ez tranz. (manuscrise, copii etc.) A compara pentru a stabili exactitatea sau pentru a constata asemănările și deosebirile. [Sil. -ți-o-] /<fr. collationer

colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.

*colaționéz v. tr. (fr. collationner, d. collation, colațiune). Fac colațiunea (comparațiunea) a doŭă scrierĭ. A colaționa o carte, a te asigura că nu-ĭ lipsește nimica și că n’are greșelĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colaționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări

colaționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări

colaționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări

colaționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. colaționez, 3 colaționează; conj. prez. 1 sg. să colaționez, 3 să colaționeze

colaționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționează

colaționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colaționez, 3 sg. și pl. colaționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLAȚIONA vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)

COLAȚIONA vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)

Intrare: colaționare
colaționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaționare
  • colaționarea
plural
  • colaționări
  • colaționările
genitiv-dativ singular
  • colaționări
  • colaționării
plural
  • colaționări
  • colaționărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: colaționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colaționa
  • colaționare
  • colaționat
  • colaționatu‑
  • colaționând
  • colaționându‑
 singular plural
  • colaționează
  • colaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colaționez
 (să)
  • colaționez
  • colaționam
  • colaționai
  • colaționasem
a II-a (tu)
  • colaționezi
 (să)
  • colaționezi
  • colaționai
  • colaționași
  • colaționaseși
a III-a (el, ea)
  • colaționează
 (să)
  • colaționeze
  • colaționa
  • colaționă
  • colaționase
plural I (noi)
  • colaționăm
 (să)
  • colaționăm
  • colaționam
  • colaționarăm
  • colaționaserăm
  • colaționasem
a II-a (voi)
  • colaționați
 (să)
  • colaționați
  • colaționați
  • colaționarăți
  • colaționaserăți
  • colaționaseți
a III-a (ei, ele)
  • colaționează
 (să)
  • colaționeze
  • colaționau
  • colaționară
  • colaționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colaționare, colaționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: colațiune
etimologie:
  • vezi colaționa DEX '09 DEX '98 DN

colaționa, colaționezverb

  • 1. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: posledui
    • format_quote Kogălniceanu... colaționa și da la lumină cronicile noastre. NEGRUZZI, S. I, 334. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.