coborâre sf [At: CANTEMIR, IST. 218 / V: (înv) pogo~, sc~ / Pl: ~ri / E: coborî] Deplasare în jos dintr-un loc mai ridicat Si: descindere, coborâte¹ (1). 2 Deplasare sub un nivel dat Si: descindere, coborâș (1), coborât¹ (2). 3-4 Ieșire (sau determinare a ieșirii) dintr-un vehicul Si: coborât¹ (3-4). 5 Deplasare în jos pe o suprafață Si: coborât¹ (5). 6 Asfințire a unor corpuri cerești Si: coborât¹ (6). 7 (Fig) Lăsare a întunericului, ceții Si: coborât¹ (6). 8 (Fig; îvp) Abdicare. 9 Trecere avocii de la un registrumai înalt sau maiputernic launul mai jossau mai puțin puternic Si: coborât¹ (9). 10 Scădere a nivelului lichidului unor aparate de măsură Si: coborât¹ (10). 11 (Pex) Micșorare a mărimilor fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură Si: coborât¹ (11). 12 Scădere a prețului Si: coborât¹ (12). 13 (Pex) Scădere a valorii mărfii Si: coborât¹ (13). 14 Micșorare a pedeapsei Si: coborât¹ (14). 15 (Fig) Înjosire. 16 Îndreptare în jos a drumului Si: coborât¹ (16). 17 Curgere a apei Si: coborât¹ (17). 18 Scurgere a fluidelor Si: coborât¹ (18). 19 Urmare a cursului apei în aval de către ambarcațiuni Si: coborât¹ (19). 20 Deplasare (o dată cu vehiculul) în jos a pasagerilor Si: coborât¹ (20). 21 (Pop) Venire dintr-o regiune mai înaltă Si: coborât¹ (21). 22 (Pop) Venire dinspre nord Si: coborât¹ (22). 23 (Pex; pop) Venire din altă parte Si: coborât¹ (23). 24 (Pop) Venire pe neașteptate Si: coborât¹ (24). 25 (Pex; pop) Năvălire. 26 (Înv) Aducere. 27 (Înv) Provenire. 28-29 (Înv) Poposire la un hotel, han etc. Si: coborât¹ (28-29). 30 (Îvr) Doborâre a unui obstacol Si: coborât¹ (30).

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre Soare, Lună) A apune. ♦ Fig. (Pop.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din... 6. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: pogorî vb. IV] – Cf. pogorî.

coborî [At: PALIA (1581), 45 / V: (îrg) ~rî^[1], (înv) cub~, gob~, pogo~, pugo~ / Pzi: ~or / E: pogor, cf vsl погоръ] 1-2 virt A (se) da jos dintr-un loc mai ridicat Și (vir): a descinde. 3-4 virt A (se) deplasa în jos Si: a descinde. 5-6 virt A ieși (sau a face să iasă) dintr-un vehicul. 7 vt C.i. suprafața pe care se produce acțiunea) A se deplasa în jos. 8 (D. aștri) A apune. 9 (Fig; d. întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa. 10 vir (Fig; îvp) A abdica. 11 vit (D. glas, ton) A trece de la un registru mai înalt sau mai puternic la unui mai jos sau mai puțin puternic. 12 vt (Îe) A ~ ochii (sau privirea) A privi în jos (de rușine, de timiditate etc.). 13 vir (D. lichidul unor aparate de măsură) A-i scădea nivelul. 14 vir (Pex; d. unele aparate de măsură) A scădea nivelul indicat de un lichid. 15 vir (Pex; d. mărimile fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură) A se micșora. 16 virt (D. o pedeapsă) A scădea. 17 (Pex; d. marfa, valori) A scădea prețul. 18 virt (D. o pedeapsă) A (se) micșora. 19 vtr (Fig) A (se) înjosi. 20 vir (D. drum) A merge în jos. 21 vir (D. ape) A curge la vale. 22 vir (Pex; d. fluide) A se scurge. 23 vir (D. vehicule care circulă pe apă) A urma cursul apei în aval. 24 vir (D. pasagerii unui vehicul) A merge (o dată cu vehiculul) în jos. 25 vir (Pop) A veni dintr-o regiune mai înaltă. 26 (Pop) A veni dinspre nord. 27 vir (Pex; pop) A veni din altă parte. 28 vir (Pop) A veni pe neașteptate. 29 vir (Pex; pop) A năvăli. 30 vt (Înv) A aduce. 31 vir (Înv) A proveni. 32 vir (Înv; udiz „din”) A-și avea originea. 33 vir (Pop; udiz „la”) A poposi la un hotel, han etc. 34 vt (Îvr) A doborî. 35 vt (Îe) A ~ ștacheta A micșora nivelul pretențiilor sau al realizărilor. corectat(ă)

cuborî v vz coborî

goborî v vz coborî

pogorâre sf vz coborâre

pogorî v vz coborî

COBORÎ, SCOBORÎ (-or) I. vb. tr. A da jos, a lăsa jos dintr’un loc ridicat, a pogorî: cioclii au coborît săcriul în groapă (NEGR.); Ⓕ: ~ glasul, a vorbi mai încet, cu un ton mai jos. II. vb. intr. și refl. 1 A se da jos dintr’un Ioc înalt, ridicat, a se pogorî: și ne coborîm noi și ne tot coborîm cu mare grentate pe niște povîrnîșuri primejdioase (CRG.); din trăsură coboară o damă elegantă (CAR.) ¶ 2 ~ din scaun, a renunța la tron, a abdica: p’aci era să se scoboare din scaunul împărăției (ISP.) ¶ 3 A trage la un hotel, la un han: mă coboram la otelul de Fetersburg, în casele lui Beizadea Petrache Mavrogheni (I.-GH.) ¶ 4 A-și urma drumul spre apus: soarele se scobora încet spre asfințit (VLAH.) ¶ 5 A-și trage originea, a-și avea obîrșia: Românii se coboară din coloniștii romani.

‡ CUBORÎ = COBORÎ.

URCA (urc) l. vb. tr. 1 A sui, a duce sus (pe deal, pe un loc ridicat): În brațe-o lua, Pe schele o urca, Pe zid o punea (ALECS.-P.); ~ oile la munte; ~ pe cal ¶ 2 A ridica, a înălța: Piramidele’nvechite Urcă’n cer vîrful lor mare (EMIN.) ¶ 3 A spori, a mări, a ridica: ~ prețul; proprietarul mi-a urcat chiria; i-a urcat leafa (C. SCĂDEA) ¶ 4 A se sui: ascultă, omule, iapa dumitale poate să urce pe drumeacul ăla? (R.-COD.); toată lumea se coborî din trăsuri și urcă dealul pe jos (D.-ZAMF.). II. vb. refl. 1 A se sui, a se cățăra: a se ~ pe deal; Așa sării în grădină... Și pe-o claie de paie ca să mă culc mă urcai (PANN); ca iedera ce se urcă pe copaci și pe pereți (ZNN.); tot sîngele i se urcă în obraz (VLAH.); a se ~ pe cal, a încăleca: mirele dă de un cal și se urcă pe el și fuge și fuge (RET.); a se ~ pe tron, pe scaun, a deveni împărat, rege, domn: împăratul se coborî din scaun și se urcă fiul cel mic cu soția sa (ISP.) ¶¶ C. COBORÎ ¶ 2 A ajunge la un nivel mai ridicat: barometrul, termometrul se urcă ¶ 3 A spori, a crește, a se mări, a se ridica: prețurile s’au urcat ¶¶ C. SCĂDEA ¶ 4 A forma un total: pagubele pricinuite de foc se urcă la mai multe sute de mii de lei; cheltuelile de reparație se urcă la cîteva mii de lei [lat. vulg. *orĭcare< orior].

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. ♦ Fig. (Pop.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din... 6. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: pogorî vb. IV] – Cf. pogorî.

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se da jos dintr-un Ioc ridicat sau dintr-un vehicul; (uneori determinat pleonastic prin «la vale») a merge în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. Din trăsură, el a coborît cel din urmă. SAHIA, N. 55. Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. EMINESCU, O. I 93. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, lată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. Fig. Privirile coboară mereu, din platou în platou. BOGZA, C. O. 21. ◊ Tranz. (Cu privire la un drum, la un teren etc.) Umblăm domol; suim poteci oable și coborîm prăpăstii. SADOVEANU, B. 6. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priponii ista. CREANGĂ, P. 202. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborîră. ALECSANDRI, P. P. 165. ♦ Intranz. A zbura în jos, a veni jos din înălțime. În urma tractoarelor, berzele coborau mai puțin sperioase, obișnuite cu zgomotul motoarelor. MIHALE, O. 185. Coborî în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază. EMINESCU, O. I 168. ♦ Intranz. (Despre ape curgătoare) A curge la vale. E Oltul care... neîntrerupt coboară. BOGZA, C. O. 95. ◊ Intranz. (Despre corpuri cerești) A se apropia de asfințit, a apune. Soarele coboară într-o tăcere care neliniștește gîzele. C. PETRESCU, S. 245. Luna se cobora încet, mărindu-se, spre pămînt. EMINESCU, N. 25. ♦ Refl. Fig. (învechit, determinat prin «din scaun», «de pe tron») A renunța la domnie, a abdica. Împăratul se coborî din scaun și se urcă fiul cel mic. ISPIRESCU, L. 40. 2. Tranz. A da pe cineva sau ceva jos de la o înălțime oarecare. Coborîndu-l [pe Hercule din cer], îl puse iarăși în leagăn. ISPIRESCU, U. 19. Coboară din pod un păpușoi și desface grăunțele ce-i trebuiesc. ȘEZ. III 126. ◊ Expr. A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos. Ei! nu mai coborî ochii și zi că vrei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. ♦ A trage, a apleca, a lăsa în jos. Costea aprinse țigara, coborî fereastra și rămase rezemat de bara de alamă. C. PETRESCU, C. V. 17. Și numai după ce ea plecă de lîngă dînsul, se hotărî să coboare pleoapele peste globurile ochilor care păstrau încă imaginea ei. BART, E. 352. 3. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață, vînt etc.) A se lăsa, a cădea. Astăzi, ca și alte dăți. Lungă liniște coboară Peste mari singurătăți. TOPÎRCEANU, B. 23. Cerul și-a schimbat veșmîntul, Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vîntul Ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19. Noaptea începu să coboare liniștită. DUNĂREANU, N. 20. 4. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru și temperatură) A scădea. Temperatura a coborît sub 0°. 5. Tranz. (Cu privire la glas sau la ton) A schimba intensitatea sau înălțimea trecînd la un registru mai profund. Oratorul coborî deodată tonul. ◊ Refl. (în glumă) (Ciupici scoate cîteva note grave, voind a imita pe un basso italian) Millo: Destul! De te mai coborai nițel, ajungeai la catul de jos. ALECSANDRI, T. I 290. 6. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și trage obîrșia, a avea originea, a se trage din... Ștefan cel Mare cobora din Mușatini. 7. Refl. Fig. A se înjosi. – Variantă: scoborî (VLAHUȚĂ, O. AL. II 4, CREANGĂ, P. 5) vb. IV.

COBORÎRE, coborîri, s. f. Acțiunea de a (se) coborî; coborîș. 1. Fig. (Despre valori morale) Micșorare, înjosire. Mă oprea numai gîndul la zîmbetul ironic al tatei care... nu admitea asemenea coborîre a demnității omenești. SADOVEANU, N. F. 58. 2.(Despre temperatură sau despre fenomene meteorologice) Scădere. Coborîrea bruscă a temperaturii. ▭ Vîntul de la sud sușuia cu creșteri și coborîri. SADOVEANU, B. 125. 3. (Despre prețuri) Reducere. – Variantă: scoborîre s. f.

SCOBORÎ vb. IV v. coborî.

SCOBORÎRE s. f. v. coborîre.

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ♦ Intranz., refl. și tranz. A merge in jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura în jos, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre corpuri cerești) A se apropia de asfințit; a apune. ♦ Fig. (Înv.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Tranz. A da jos pe cineva sau ceva de la o înălțime oarecare; a trage, a lăsa în jos. ♦ Expr. A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos. 3. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 4. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea. 5. Tranz. A schimba intensitatea sau înălțimea glasului, trecînd la un registru mai profund. 6. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din. . . 7. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: scoborî vb. IV] – Din pogorî (<pogor <v. sl. poporĭ).

COBORÎRE, coborîri, s. f. Acțiunea de a (se) cobori. [Var.: scoborîre s. f.]

A SE COBORÎ mă cobor intranz. 1) A se deplasa spre un loc mai jos; a se da jos (dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul). 2) (despre păsări, avioane) A se îndrepta în jos; a zbura spre pământ. 3) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate; a se umili; a se înjosi. /cf. pogori

A COBORÎ cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORÎ. 2) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a se apropia de asfințit; a asfinți; a apune; a scăpăta. 3) fig. (despre întuneric, liniște etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cădea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scădea în intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori mai scăzute; a scădea; a descrește. Presiunea atmosferică coboară. Termometrul ~. 6) A fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta într-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din căruță. 2) (forme de relief înalt, scări etc.) A parcurge de sus în jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face să fie mai puțin intens. * ~ ochii (sau privirea) a se uita în jos (de rușine, de sfială etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blândețe. 4) (valori ale unor mărimi) A face să scadă. /cf. pogori

coborî v. 1. a merge de sus în jos: a se coborî dela munte; 2. a da jos, a pune mai jos; 3. a lăsa jos tonul, a trece dela note acute la note grave: de departe ’n văi coboară tânguiosul glas de clopot EM.; 4. a-și trage origina: Românii se coboară dela Romani. [V. pogorî].

pogorî v. V. coborî. [Slav. POGORI, în jos (dela GORA, munte): lit. la poalele muntelui].

pogorîre f. coborîre; Pogorîrea Sfântului Duh, sărbătoare ce cade la 50 de zile după Paște.

scoborî v. V. coborî.

cobór, V. scobor.

pogorîre f. Scoborîre (Rar). Pogorîrea sfîntuluĭ duh, o sărbătoare creștinească la 50 de zile după Paște (Rusaliĭ).

coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri

coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri

coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri

coborî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cobor, 3 coboară, imperf. 1 coboram; conj. prez. 1 sg. să cobor, 3 să coboare; imper. 2 sg. afirm. coboară corectat(ă)

coborî (a ~) vb., ind. prez. 3 coboară, imperf. 3 sg. cobora, perf. s. 3 sg. coborî, 3 pl. coborâră; conj. prez. 3 să coboare; imper. 2 sg. coboară; ger. coborând; part. coborât

coborî vb., ind. prez. 1 sg. cobor, 3 sg. și pl. coboară, imperf. 3 sg. cobora; conj. prez. 3 sg. și pl. coboare; imper. 2 sg. coboară; part. coborât

cobor, -boară 3 sg. și pl., -borîre inf., -borîtor adj. v.

PANTĂ DE COBORÂRE/URCARE, unghiul format de o aeronavă în zbor cu orizontala în cazul luării sau pierderii înălțimii de zbor.

pogorâre, pogorâri s. f. Coborâre. ◊ Pogorârea Sfântului Duh = una dintre cele 12 mari sărbători domnești ale Bis. creștine, în amintirea zilei când Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor în chip de limbi de foc, așa cum Iisus promisese apostolilor înainte de înălțarea Sa la cer. Se mai numește Cincizecime, pentru că are loc la 50 de zile după Înviere, precum și Ziua Duhului Sfânt, pentru că în această zi adorăm a treia persoană a dumnezeirii. Se prăznuiește din cele mai vechi timpuri la 50 de zile după Paști; Rusalii, Cincizecime. – Din pogorî.

coborî, cobor v. i. (tox.) a reveni la normal după epuizarea efectelor caracteristice ale drogului consumat.

COBORÂRE s. v. sosire, venire.

COBORÂRE s. 1. coborâș, scoborâre, scoborâș, scoborât. (În timpul ~ii.) 2. descindere, scoborâre. (~ din trăsură.) 3. v. lăsare. 4. v. scădere. (~ bruscă a temperaturii.)

COBORÎ vb. v. abdica, degrada, dezonora, înjosi, ploconi, umili.

COBORÎ vb. 1. a scoborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a descinde, a (se) scoborî, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. v. trage. 4. v. lăsa. 5. v. apune. 6. v. apleca. 7. v. descinde. 8. v. scădea. 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.)

coborî vb. v. ABDICA. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI.

COBORÎ vb. 1. a scoborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treaptele, sacul din pod.) 2. a descinde, a (se) scoborî, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. a lăsa, a trage. (A ~ perdelele.) 4. a cădea, a se lăsa, a scoborî. (~ ceața, noaptea.) 5. a apune, a asfinți, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinți, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~ în spatele munților.) 6. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 7. a descinde, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.) 8. a scădea. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.)

COBORÎRE s. 1. coborîș, scoborîre, scoborîș, scoborît. (În timpul ~.) 2. descindere, scoborîre. (~ din trăsură.) 3. cădere, lăsare, scoborîre. (~ ceții; la ~ nopții.) 4. scădere. (~ bruscă a temperaturii.)

coborîre s. v. SOSIRE. VENIRE.

COBORÎRE. Subst. Coborîre, coborîș, descindere, descensiune (livr.). Cădere, prăbușire, prăbușeală, prăvălire, prăval (rar); surpare, năruire, dărîmare; prăpăstuire, rostogolire, rostogol, rostogolit. Avalanșă, torent, lavină; cascadă, cataractă, duruitoare, săritoare (înv.), urlătoare, niagară (rar). Aterizare, aterizaj; amerizare, amerizaj; aselenizare, alunizare; amartizare. Debarcare; parașutare; descălecare, descălecat. Cădere, picaj, picat, picare. Scufundare, scufundătură, scufundiș (rar), cufundare, afundare. Aplecare, înclinare, înclinație. Pogorîș (înv. și arh.), pantă, povîrniș, coastă, coborîre, coborîș, prăvăliș (pop.). Săniuș, derdeluș. Adj. Coborîtor, descendent, descensiv (livr.); căzător; prăvălatic (rar); scufundător (rar). Picat, prăvălit, prăbușit; înclinat, aplecat; doborît, trîntit, răsturnat; surpat, dărîmat, năruit. Vb. A (se) coborî, a pogorî (înv. și arh.), a descinde, a se da jos; a sări cu parașuta; a cădea, a pica, a se povîrni, a se prăvăli; a se surpa, a se nărui, a se prăbuși, a se rostogoli, a se prăpăstui; a cădea ca o piatră. A ateriza; a ameriza; a aseleniza, a aluniza; a amartiza. A debarca; a descăleca. A se scufunda, a se afunda, a merge la fund. Adv. În jos, jos; de sus în jos; în aval; de-a rostogolul. V. curgere, mișcare, pantă, sosire.

Coborâre ≠ ascensiune, suire, urcare

A coborî ≠ a crește, a (se) sui, a se ridica

A (se) coborî ≠ a (se) înălța, a (se) urca, a crește, a se majora, a (se) ridica, a (se) sui