CLOCOTIȘ¹, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.

clocotiș² av [At: DDRF / E: clocot + -iș] (Înv) 1 În clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.

clocotiș¹ sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: clocot + -iș] (Înv) 1 Clocot. 2 Val.

clocotiș³ sm [At: H: III, 116 / Pl: ~i / E: clocot(ici) + -iș] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescențe scurte și fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici² (8). 2-4 Clocotici² (2-4). 5 Trei-frați-pătați (Viola arvensis).

CLOCOTIȘ¹ (pl. -ișuri) sn. Val, undă; Ⓕ: piscurile vin ...în ~uri pînă în spintecătura Jiului (VLAH.) [clocot].

CLOCOTIȘ² sm. 🌿 = CLOCOTICI ^1,2.

CLOCOTIȘ¹ s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.

CLOCOTIȘ s. n. (Rar) Clocot. Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.

CLOCOTIȘ² s. n. (Rar) Clocot. Din clocot + suf. -iș.

CLOCOTIȘ¹ s. m. Arbust cu tulpini numeroase, cu frunze compuse, cu flori în formă de clopot, grupate în inflorescențe scurte în formă de ciorchini (Staphylea pinnata). – Din clocotici + suf. -iș.

CLOCOTIȘ² n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș

CLOCOTIȘ¹ m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș

clocotiș¹ (arbust) s. m., pl. clocotiși

clocotiș³ (rar) adv.

clocotiș² (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri

!clocotiș¹ (arbust) s. m., pl. clocotiși

clocotiș² (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri

clocotiș (bot.) s. m.

clocotiș (clocot) s. n., pl. clocotișuri

CLOCOTÍȘ (< clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).

STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.

CLOCOTIȘ s. v. clocotici.

CLOCOTIȘ s. (BOT.; Staphylea pinnata) clocotici, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).

clocotíș, clocotișuri, s.n. (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167). – Din clocot + suf. -iș (DEX, MDA).

clocotiș, clocotișuri, s.n. – (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167; Breb). – Din clocot (< sl. klokotǔ) + suf. -iș (DEX, MDA).