2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri, s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. ◊ Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri, s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. ◊ Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clanț [At: POGOR, HENR. 239 / V: ~a i, cleanț sn / Pl: (2) ~uri / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea (repede și cu putere) a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu. 2 sn Cioc. 3 sn (Pfm; pex) Gură. 4 sn (Înv; îe) A ține ~ A face față într-o dispută. 5 sn (Pop; îc; pbl) Gură ~ă Vorbăreț. 6 (Trs) Încăierare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLANȚ2, clanțuri, s. n. Cioc; p. ext. (În glumă și peiorativ) gură. V. clonț. Te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi... ALECSANDRI, T. I 36. Să nu-ți aud clanțu. ALECSANDRI, T. I 338. ◊ Expr. A ține clanț = a se lupta cu vorba (într-o dispută, într-o controversă etc.), a ține piept. Am ajuns a putea ține clanț cu oricare avocat. ALECSANDRI, T. 257.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLANȚ1 interj. Onomatopee care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecilor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. Cum văzu pe bătrîn, se cercă să îndruge cîte ceva și cum deschidea gura, gura clanț! falcă pe falcă. DELAVRANCEA, S. 244. Zicind acestea, se răpede spre un fund cu mămăligă, ce sta... pe masă și face clanț! cu gura în mămăligă. SBIERA, P. 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLANȚ2 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea dinților de sus de cei de jos, de foarfece la închidere sau la deschidere etc.). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLANȚ1 ~uri n. 1) (la păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; cioc; plisc. 2) depr. Organ al vorbirii; gură. ◊ A-și ține ~ul a-și închide gura; a tăcea. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clanț n. fam. gură: ținea clanț cu orice advocat AL. [V. clanță].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) clanț interj. care arată cĭocnirea bucăților de metal orĭ a dinților (var. din clamp și rudă pin sunet cu clonț și cu germ. klingen, a zăngăni, klang, zăngănit. V. clănțănesc și hap 2).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) clanț n., pl. urĭ (cp. cu clanț 2 și cu cleanț). Nord. Clonț, cĭoc. A-țĭ ținea clanțu, a-țĭ ținea clonțu (gura). A te lua la clanț, a ținea clanț (cu cineva), a face gură, a-l combate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
clanța i vz clanț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cleanț1 i vz clanț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clanț2 interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clanț1 (cioc; clanță) (pop.) s. n., pl. clanțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clanț1 interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clanț2 (cioc) (pop.) s. n., pl. clanțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clanț s. n., pl. clanțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clanț interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLANȚ s. v. cioc, clonț, plisc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clanț s. v. CIOC. CLONȚ. PLISC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clanț interj. – Imită zgomotul produs de o încuietoare sau un zăvor, o foarfecă, izbirea dinților etc. Formație expresivă, identică următoarei. – Der. clanț, s. n. (gură, cioc); clanță, s. f. (clampă, ivăr, zăvor; gură-spartă, moară-stricată, om certăreț; mască folosită în jocurile populare de Crăciun); clănțos, adj. (vorbăreț; certăreț); clănțănog, adj. (certăreț, gîlcevitor); clănțău, s. m. (gură-spartă, om care vorbește mult; avocat); clănță(n)i (var. clențăni), vb. (a tremura, a-și izbi dinții; a face zgomot cu clanța, a încerca la ușă; a bărfi, a umbla cu vorbe; a căuta ceartă, a face scandal; a face zgomot obiectele de metal cînd se mișcă); clănțăneală (var. clănțănit, clănțănitură), s. f. (faptul de a clănțăni; trăncăneală); clănțănitor, adj. (care tremură). Întîlnirea cu germ. Klincke, fr. clenche, mag. k(e)lincs pare întîmplătoare. Din rom. provine bg. kljanca (Capidan, Raporturile, 222). – Cf. cloț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clanținterjecție
- 1. Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum văzu pe bătrîn, se cercă să îndruge cîte ceva și cum deschidea gura, gura clanț! falcă pe falcă. DELAVRANCEA, S. 244. DLRLC
- Zicînd acestea, se răpede spre un fund cu mămăligă, ce sta... pe masă și face clanț! cu gura în mămăligă. SBIERA, P. 182. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
clanț, clanțurisubstantiv neutru
- 1. (La păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Organ al vorbirii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gură
- Te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi... ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
- Să nu-ți aud clanțu. ALECSANDRI, T. I 338. DLRLC
-
- A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am ajuns a putea ține clanț cu oricare avocat. ALECSANDRI, T. 257. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98