2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.

clăbuci2 [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / Pzi: ~ucesc / E: clăbuc] 1-2 vtr A (se) acoperi cu clăbuci. 3 vi (D. lichide) A spumega.

clăbuci1 smp [At: CHEST. II, 158/167 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Prăjini legate de o parte și de alta a acoperișului (de paie), pentru a-l sprijini împotriva vântului.

CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.

CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu clăbuci de săpun. Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului. BART, 71. 2. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A spumega. Valuri mari se sparg în zgomot... clăbucind, fierbînd în spume. ALECSANDRI, P. A. 152. ◊ Refl. Apa... izbindu-se de țărmure, se clăbucește în tulpinile sălciilor încovoiate. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 175. 3. Refl. (Despre unele animale, mai ales despre cai) A se umple de sudoare spumoasă (din cauza oboselii); a spuma. Călări pe cai clăbuciți la strune și zăbale... DELAVRANCEA, la TDRG.

A SE CLĂBUCI se ~ește intranz. A se acoperi cu clăbuci. /Din clăbuc

A CLĂBUCI ~esc 1. tranz. A face să se clăbucească. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clăbuci în urma fierberii, a unei mișcări rapide sau a unei reacții. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clăbuci la gură; a spumega. /Din clăbuc

clăbucì v. a face clăbuci. a spumega: clocotul lor aprig clăbucind, fierbând în spume AL.

CLĂBUC, clăbuci, s. m. 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. ♦ Spumă formată la suprafața unor lichide când sunt agitate, fierb sau fermentează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici). ◊ Expr. A face clăbuci la gură = a vorbi mult și cu furie. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii. 4. (Rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din bg. klabuk, sb. klobuk.

clăbuc sm [At: I. IONESCU, C. 198/19 / V: clabuc / Pl: ~uci / E: bg клабук, srb klabuk] 1 Spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, fierb sau fermentează. 2 Spumă de săpun cu apă. 3 Spumă de salivă. 4 (Fam; îe) A face ~i la gură A vorbi mult (și cu furie). 5 Sudoare spumoasă (pe care o fac mai ales caii) din cauza oboselii (și căldurii). 6 Muci. 7-8 (Rar; lpl) Rotocoale de fum (sau abur). 9 (Înv) Pleavă. 10 (Îvp) Corpuri străine rămase după cernerea cerealelor. 11 (Ent; Mol) Gândac-puturos.

CLĂBUC, clăbuci, s. m. 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. ♦ Spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici). ◊ Expr. A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii. 4. (Rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din bg. klabuk, scr. klobuk.

CLĂBUC, clăbuci, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Spumă făcută de săpun cînd este amestecat cu apă. Clăbuci de săpun. 2. Spumă care apare la suprafața unor lichide care sînt agitate, care fierb sau care fermentează. Undele lui [ale Jiului] colcotă sfărmate de bolovani și azvîrle în aer clăbuci albi, bulgări de zăpadă. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. Mai bem... un vinișor, o cafeluță cu clăbuc. CARAGIALE, O.VII 31. 2. Salivă spumoasă, albicioasă și cu bășici. [Văzu un balaur] scuipînd clăbuc de spume care, de cădea la pămînt, se închega și se rostogolea în boabe albe de mărgăritar. DELAVRANCEA, S. 91. Expr. A face clăbuci la gură = a vorbi mult, cu furie; a face spume (la gură). Vizirul, tigru turbat de a sa ură, Scrîșnind din dinți sălbatic, făcînd clăbuci la gură. ALECSANDRI, T. III 347. ◊ (Prin analogie) Omul căzu pe spate, pe șosea, rămase o clipă rezemat în cot, apoi se sculă în picioare și scuipă clăbuci de sînge. DUMITRIU, N. 273. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele (mai ales caii) din pricina oboselii. 4. (Numai la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112.

CLĂBUC ~ci n. mai ales la pl. 1) Spumă de săpun. 2) Spumă la suprafața unor lichide agitate. ♦ ~ci de ouă spumă obținută din albușul de ou bătut. A face ~ci (sau spume) la gură a vorbi foarte repede și agitat. 3) Sudoare care apare pe corpul animalelor (mai ales al cailor) din cauza efortului sau a căldurii. 4) Salivă spumoasă, care apare, mai ales, la cai. 5) la pl. Succesiune de rotocoale de fum sau de aburi. /<bulg. klabuk, sb. klobuk

clăbuc m. 1. bășică de apă sau de său: cu clăbucul pe barbă ISP.; fig. se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum AL.; 2. spumă: făcând clăbuci la gură. [Serb. KLOBUK].

clăbúc m. (sîrb. klabuc și bobuk, bobiță de aer, bulbuc, d. vsl. klombŭko. V. boboc, bulbuc). Spumă (de săpun și altele): ploŭă cu clăbucĭ, săpunu face clăbuc (sau clăbucĭ), a face clăbucĭ la gură de furie. Fig. Ceĭa ce rămîne din grîu cernut (pleavă, mălură ș. a.). Pl. Rotogoale de fum, de negură.

clăbucésc v. intr. (d. clăbuc, ca bulbucesc d. bulbuc). A se face clăbucĭ saŭ a imita clăbuciĭ: fumu clăbucește din horn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăbuci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucesc, 3 sg. clăbucește, imperf. 1 clăbuceam; conj. prez. 1 sg. să clăbucesc, 3 să clăbucească

clăbuci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucesc, imperf. 3 sg. clăbucea; conj. prez. 3 să clăbucească

clăbuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucesc, imperf. 3 sg. clăbucea; conj. prez. 3 sg. și pl. clăbucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂBUC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~i când se spală.) 2. (la pl.) v. spumă.

CLĂBUC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~i cînd se spală.) 2. spumă, (reg.) sclăbuc. (Face ~i la gură cînd vorbește.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clăbuc (clăbuci), s. m.1. Bășică, bulbuc. – 2. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. – 3. Spumă, salivă. – 4. Pleavă. – 5. Insectă, Meloe proscarabaeus. Sl., cf. bg. klabuk, sb., cr. klobuk (Cihac, II, 59; Conev 38). – Der. clăbuci, vb. (a face spumă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face clăbuci expr. a fi furios.

Intrare: clăbuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăbuci
  • clăbucire
  • clăbucit
  • clăbucitu‑
  • clăbucind
  • clăbucindu‑
singular plural
  • clăbucește
  • clăbuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăbucesc
(să)
  • clăbucesc
  • clăbuceam
  • clăbucii
  • clăbucisem
a II-a (tu)
  • clăbucești
(să)
  • clăbucești
  • clăbuceai
  • clăbuciși
  • clăbuciseși
a III-a (el, ea)
  • clăbucește
(să)
  • clăbucească
  • clăbucea
  • clăbuci
  • clăbucise
plural I (noi)
  • clăbucim
(să)
  • clăbucim
  • clăbuceam
  • clăbucirăm
  • clăbuciserăm
  • clăbucisem
a II-a (voi)
  • clăbuciți
(să)
  • clăbuciți
  • clăbuceați
  • clăbucirăți
  • clăbuciserăți
  • clăbuciseți
a III-a (ei, ele)
  • clăbucesc
(să)
  • clăbucească
  • clăbuceau
  • clăbuci
  • clăbuciseră
Intrare: clăbuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăbuc
  • clăbucul
  • clăbucu‑
plural
  • clăbuci
  • clăbucii
genitiv-dativ singular
  • clăbuc
  • clăbucului
plural
  • clăbuci
  • clăbucilor
vocativ singular
plural
clabuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clobot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăbuci, clăbucescverb

  • 1. popular A (se) acoperi cu clăbuci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spuma
    • format_quote Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului. BART, E. 71. DLRLC
    • format_quote Călări pe cai clăbuciți la strune și zăbale... DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre lichide) A face clăbuci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: spumega
      • format_quote Valuri mari se sparg în zgomot... clăbucind, fierbînd în spume. ALECSANDRI, P. A. 152. DLRLC
      • format_quote reflexiv Apa... izbindu-se de țărmure, se clăbucește în tulpinile sălciilor încovoiate. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 175. DLRLC
etimologie:
  • clăbuc DEX '09 DEX '98

clăbuc, clăbucisubstantiv masculin

  • 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Clăbuci de săpun. DLRLC
    • 1.1. Spumă formată la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Undele lui [ale Jiului] colcotă sfărmate de bolovani și azvîrle în aer clăbuci albi, bulgări de zăpadă. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. DLRLC
      • format_quote Mai bem... un vinișor, o cafeluță cu clăbuc. CARAGIALE, O.VII 31. DLRLC
      • 1.1.1. Clăbuci de ouă = spumă obținută din albușul de ou bătut. DLRLC NODEX
  • 2. Salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Văzu un balaur] scuipînd clăbuc de spume care, de cădea la pămînt, se închega și se rostogolea în boabe albe de mărgăritar. DELAVRANCEA, S. 91. DLRLC
    • format_quote prin analogie Omul căzu pe spate, pe șosea, rămase o clipă rezemat în cot, apoi se sculă în picioare și scuipă clăbuci de sînge. DUMITRIU, N. 273. DLRLC
    • chat_bubble A face clăbuci la gură = a vorbi mult și cu furie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vizirul, tigru turbat de a sa ură, Scrîșnind din dinți sălbatic, făcînd clăbuci la gură. ALECSANDRI, T. III 347. DLRLC
  • 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. rar (la) plural Rotocoale de fum sau de aburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.