ciutac³ [At: URECHE, ap. LET. I, 203/11 / V: (înv) citac, cetac / Pl: ~aci / E: tc çitak] 1-2 sm, a (Care e) bulgar turcit. 3-4 sm, a (Care este) locuitor turc din Dobrogea. 5 sm (Dep) Turc. 6 a Prost. 7 a Stângaci.

ciutac² sm [At: H V, 335 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] (Reg) 1 Tufan retezat la o înălțime oarecare și ale cărui ramuri au crescut în jos. 2 Cioată.

ciutac¹ [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] 1-2 sm, a (Bou) care nu are corn. 3-6 sn, a (Corn) scurt (sau rupt).

CIUTAC I. adj. Cu coarne foarte mici, aproape ciut. II. adj. și sm. Poreclă dată Turcilor: Turci ~i și Moldoveni toarte mulți (LET.).

CIUTAC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia la dimensiunile necesare. Martin... i-a dat Elizei securea și ciutacii. DAVIDOGLU, M. 78.

CIUTAC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.

CIUTAC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (despre animale) Care are coarne foarte scurte; aproape ciut. /ciut + suf. ~ac

ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici ciutace.

2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin Dobrogea. – Și cetac.

1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.

cetac sm vz ciutac³ corectat(ă)

șutac² sm vz ciutac

Ciutaci m. pl. porecla Turcilor, mai ales a celor din Dobrogea: ianiceri, spahii, tot felul de Ciutaci năpădise satele ISP. [Turc. ČITAK].

cetác, V. cĭutac 2.

ciutac s. m. – 1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).

CIUTAC s. v. turc.

ciutac s. v. TURC.

ciutac adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.