2 intrări
12 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHITEALĂ1 s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
CHITEALĂ1 s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHITEALĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHITEALĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiteală1 sf [At: MOXA, 382/37 / V: (reg) chicele sfp / Pl: ~teii/ E: chiti1 + -eală] 1 (Reg) Găteală. 2 (Înv) Întocmire. 3 (Înv; îla) De ~ Falsificat. 4 (Înv) Chibzuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiteală2 sf [At: ALECSANDRI, T. 518 / Pl: ~teli / E: chiti2 + -eală] (Reg) 1 Nimerire. 2 Exactitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITEALĂ1 s. f. (Popular) Chibzuială, socotință. Prin știință și chiteală Poate face niscai planuri mai cu bună rînduială? CONACHI, P. 294. Ducîndu-se în tîrg și cumpărînd fierul de plug, după multă chiteală, îl puse în sin. ȘEZ. V 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITEALĂ2 s. f. (Rar) Ochire. [Cu pușca] te-oi șoldăni dintr-o chiteală. ALECSANDRI, T. I 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITEALĂ s. f. (Mold.) Chibzuială, judecată. Supțire la minte, iscusit la socoteală și întreg la chiteală. CD 1698, 22r. Precum pașii, așe chitealele își muta. CI, 175; cf. CI, 100, 171; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 26r. Etimologie: chiti + suf. -eală. Vezi și chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. chitire, chitit2, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiteală f. 1. Tr. găteală; 2. Mold. socotință: nu dăm greș cu chiteală AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiteálă f., pl. elĭ. Mold. Acțiunea de a chiti.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiteală (judecată; nimerire; găteală) (pop.) s. f., g.-d. art. chitelii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiteală (judecată, nimerire, găteală) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. chitelii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiteală (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitelii; pl. chiteli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chitealăsubstantiv feminin
- 1. Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chibzuială judecată socotință
- Prin știință și chiteală Poate face niscai planuri mai cu bună rînduială? CONACHI, P. 294. DLRLC
- Ducîndu-se în tîrg și cumpărînd fierul de plug, după multă chiteală, îl puse în sîn. ȘEZ. V 130. DLRLC
-
etimologie:
- Chiti + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
chitealăsubstantiv feminin
-
- [Cu pușca] te-oi șoldăni dintr-o chiteală. ALECSANDRI, T. I 206. DLRLC
-
etimologie:
- Chiti + sufix -eală. DEX '09