chist sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~uri / E: fr kyste, ngr ϰίστις] 1 Tumoră benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2 Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile.

CHIST, chisturi, s. n. Tumoare benignă constînd dintr-o pungă cu un conținut lichid sau semilichid. V. tumoare.

CHIST s.n. 1. Tumoare benignă constînd dintr-o pungă plină cu un conținut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Înveliș foarte rezistent pe care și-l fac unele animale inferioare pentru a se apăra contra influențelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, care îndeplinește funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – bășică].

CHIST¹ s. n. 1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conținut (semi)lichid. 2. înveliș protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, cu funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)

CHIST ~uri n. 1) Tumoare benignă apărută în urma unor procese patologice. 2) Înveliș protector pe care îl au unele animale inferioare aflate în condiții nefavorabile. 3) Perioada larvară a teniei. /<fr. kyste

*chist n., pl. urĭ (fr. kyste, d. vgr. kýstis, beșică. V. cistită). Med. Tumoare (unflătură) de forma uneĭ pungĭ pline cu un fel de grăsime care se formează pe supt pele orĭ în trup și care se vindecă numaĭ pin operațiune. (Se numește și bolfă, broască și motîlcă).

cist³- vz cisto-

cist² sn vz chist

cisti²- vz cisto- corectat(ă)

cisto- [At: DN³ / V: cist~, cisti~ / E: fr cysto-] 1-2 Element prim de compunere cu semnificația „(referitor la) vezică”.

CIST- v. cisto-.

CISTI- v. cisto-.

CISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vezică”. [Var. cist-, cisti-. / < fr. cyst(o)-, cf. gr. kystis].

CHIST²(O)- elem. „chist, veziculă”. (< fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis, vezică)

CISTIC²(O)- elem. cist(o)-.

CIST(O)-/CISTIC(O)-, -CIST elem. „vezică”. (< fr. cyst/o/-, cystic/o/-, -cyste, -kyste, cf. gr. kystis)

chist s. n., pl. chisturi

chist s. n., pl. chisturi

chist s. n., pl. chisturi

chist, pl. chisturi

-CHIST, v. -CIST.

CHIST-, v. CHISTO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei formațiuni chistice.

CHISTO- „chist, veziculă”. ◊ gr. kystis „ac, vezică, bășică” > fr. kysto- > rom. chisto-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a chisturilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă radiologică pentru evidențierea unui chist; ~id (v. -id), adj., în formă de chist.

-CIST (-CHIST) „vezică, veziculă, chist”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. -cyste și -kyste, engl. -cyst > rom. -cist și -chist.

CIST-, v. CISTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., tulburare funcțională dureroasă a vezicii urinare; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație patologică a vezicii urinare; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de ablație a vezicii urinare; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a vezicii urinare; ~encefal (v. -encefal), s. m., monstru caracterizat prin aspectul vezicular al encefalului; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere reumatismală a vezicii urinare.

CISTI- „vezică, vezicular, vezical”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. cysti-, engl. id., it. cisti- > rom. cisti-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru caracterizat prin aspectul vezicular al encefalului; ~cerc (v. -cerc), s. m., formă larvară a teniei, avînd aspectul unei vezicule de mărimea unui bob de mazăre; ~cercoid (v. cerco-, v. -id), s. m., formă larvară a unor cestode ale căror vezicule sunt rudimentare.

CISTO-₁ „vezică, bășică, chist”. ◊ gr. kystis „veziculă, bășică” > fr. cysto-, engl. id., it. cisto- > rom. cisto-. □ ~carp (v. -carp), s. n., corp de fructificare al algelor roșii; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare; ~croic (v. -croic), adj., (despre pigmenți) care este difuzat în vacuolele celulei; ~cromoscopie (v. cromo-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~enterocel (v. entero-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de o ansă intestinală, printr-un orificiu natural sau patologic; ~enteroepiplocel (v. entero-, v. epiplo-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, a intestinului și a epiplonului prin același orificiu natural sau patologic; ~epiplocel (v. epiplo-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de epiploon; ~for (v. -for), adj., care conține un chist; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., fotografie a interiorului vezicii urinare; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., tuberculoză a vezicii urinare; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~hernie (v. -hernie), s. f., 1. Congestie vezicală. 2. Aflux excesiv de sînge la nivelul vezicii urinare; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune sferică de carbonat de calciu, de forma unui ciorchine, pe fața internă a membranei celulare; ~litotomie (v. lito-, v. -tomie), s. f., ablație chirurgicală a unui calcul din vezica urinară; ~merocel (v. mero-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare prin inelul femural; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurarea presiunii intravezicale, în funcție de conținutul acesteia și de puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metrogramă (v. metro-₂, v. -gramă), s. f., grafic reprezentînd variațiile presiunii intravezicale în funcție de conținutul și puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea presiunii intravezicale; ~morf (v. -morf), adj., în formă de vezică; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a vezicii urinare; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a vezicii urinare; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare și a pelvisului ureteric; ~plastie (v. -plastie), s. f., închidere chirurgicală a unei fistule vezico-vaginale; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a vezicii urinare; ~proctostomie (v. procto-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală pentru stabilirea comunicației între vezica urinară și rect; sin. cistorectostomie; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., 1. Relaxarea anormală a vezicii urinare. 2. Reducerea capacității de contracție a peretelui vezicii urinare; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare, după injectarea unei substanțe opace la razele X; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a vezicii urinare; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vezicală; ~rectostomie (v. recto-, v. -stomie), s. f., cistoproctostomie*; ~ree (v. -ree), s. f., 1. Inflamație a vezicii urinare. 2. Scurgere din interiorul pereților vezicali; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a pereților vezicii urinare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozarea vezicii urinare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se examinează vizual interiorul vezicii urinare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului; ~sferă (v. -sferă), s. f., masă de secreții cuprinsă într-un chist sferoidal vegetal; ~sfincteromanometrie (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metrie₁), s. f., metodă medicală de explorare a funcției vezicale, bazată pe studierea proprietăților mușchiului vezical și a sfincterelor sale, printr-o înregistrare grafică realizată cu ajutorul cistosfincteromanometrului; ~sfincteromanometru (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în cistosfincteromanometrie; ~sor (v. -sor), s. m., grămăjoară de spori de rezistență; ~spor (v. -spor), s. m., stadiu de latență sau de repaus al unor zoospori; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a vezicii urinare la suprafața abdomenului; ~til (v. -til), s. n., concrețiune mucilaginoasă asemănătoare cistolitului, dar fără cristale de carbonat de calciu; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cistotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație medicală de incizie a vezicii urinare; ~trahelografie (v. trahelo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a zonei colului vezical, prin introducerea în vezică a unei substanțe de contrast; ~trahelotomie (v. trahelo-, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a colului vezicii urinare; ~ureterogramă (v. uretero-, v. -gramă), s. f., radiografie a vezicii urinare și a ureterelor, utilizîndu-se o substanță radioopacă; ~ureteronefrectomie (v. uretero-, v. nefr/o, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a rinichiului și a ureterului corespunzător, cu grefă din vezică la locul de implantare.

CHIST (< fr., {s} gr. kystis „vezică”) s. n. 1. (MED). Tumoră benignă cu conținut diferit (ex. c. sebaceu, c. dermoid). ♦ C. Hidatic (hidatică) = formă larvară a parazitului Taenia echinococcus (Echinococcus granulosus) care se dezvoltă la bovine, ovine și porcine (gazde intermediare normale ale acestuia). Accidental se întîlnește și la om, cu multiple localizări, mai frecvent în ficat și pulmon, putînd atinge mărimea unui cap de copil. 2. (ZOOL.) Înveliș protector al unor animale inferioare. 3. (ZOOL.) Stadiu larvar al teniei.