CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus.

chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil¹ sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

chil⁴ sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

* CHIL¹ sbst. 🫀 Lichid alb și gros provenit din digestiunea intestinală și pe care vasele chilifere îl pompează și-l duc în sînge [fr. chyle].

* CHIL² (pl. -le) sn., * CHILĂ¹ (pl. -le) sf. 1 Ⓟ Kilogram: a cumpărat un crap mare... (de) patru chile și plin cu icre (CAR.) ¶ 2 Litru: dă-ne un ~! (S.-ALD.).

CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL², chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chilă s. f.] – Din kilogram.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit după aceea în tot corpul, pentru a-l hrăni.

CHIL², chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chilă s. f.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspîndit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].

CHIL¹ s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

*1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire îl duc în sînge.

chilă¹ sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

hil² sn vz chil

șil sm vz chil

CHILĂ² (pl. -le) sf. 1 Veche măsură de capacitate pentru grîne, care valora în Muntenia 400 de oca (-20 de banițe), iar în Moldova, 240 de oca: grînarii .. nu mai pun în căruțele cu coviltir patru chile mari (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cu chila, cu grămada, în cantitate foarte mare, nemăsurată: curaj cu chila și minciuni cu lopata (VLAH.) [tc. kilè].

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

CHILI¹- elem. chil²(o)-. ()

CHIL²(O)-/CHILI-, -CHILIE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

CHILO- elem. chili².

chil (lichid fiziologic) s. n.

chil (lichid fiziologic) s. n.

chil (lichid fiziologic) s. n.

chil, -le (kilogram, litru).

chilă (veche măsură de capacitate).

chil (chile), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).

CHIL-, v. CHILO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILI-₁ „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

CHILO-₁ „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor^[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).