4 intrări

54 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERC, cercuri, s. n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură. ◊ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade și 33 de minute la nord sau la sud de el, care marchează limita dintre cele două zone temperate și cele două zone polare ale Pământului. Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc (I 1). ◊ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greșeală de logică constând în definirea sau demonstrarea unui lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjoară un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora. 2. Bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Șină de fier fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, care servește la consolidarea obezilor și ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, folosit la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni uniți prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni uniți prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ. ◊ Cercuri muncitorești = organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul sec. XIX. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu unele sensuri după fr. cercle).

cerc1 sn [At: URICARIUL IV, 44/7 / Pl: ~uri / E: ml circus] 1 Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix Si: circumferință. 2 Suprafață limitată de un cerc (1). 3 Formă de cerc (1). 4 Linie curbă din care este format un cerc (1). 5 Mișcare având ca traiectorie un cerc (1). 6 Obiect format dintr-o bandă circulară îndoită în formă de inel. 7 Nuia crăpată în două sau bandă de fier care leagă doagele unui vas de lemn (butoi, hârdău etc.). 8 (Pex) Instrument cu care se strâng doagele înainte de a pune cercurile. 9 Șină de fier cu care se leagă roata Cf obadă. 10-11 (Pes) Nuia (a sacului sau) a crâsnicului de mână, îndoită în formă de arc Si: arc. 12 Sfârlează. 13-14 Fâșie de (metal sau de) stofa împodobită cu broderii sau cu pietre scumpe, pe care o poartă, mai ales, femeile pe cap Si: diademă. 15 Obiect ca un cerc (1) cu care se joacă copiii rulându-l cu un bețișor. 16 (Șîs) ~ de rochie Îndoitură în formă de cerc (1) a materialului, la rochie. 17 (Îas) Arc circular care susține crinolina. 18 Lemn arcuit, care înconjoară gâtul calului înhămat rusește. 19 Bandaj herniar[1] Si: suspensor. 20 Nuia de alun fixată în pereții casei de lemn înainte de a-i lipi cu lut. 21 Legare a vițelor de araci. 22 Horă. 23 (Pan) Raportor. 24 (Îs) ~ polar Fiecare dintre liniile imaginare de pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66°33′[2] la nord sau la sud de el. 25 (Îs) ~ diurn Cerc (1) descris de aștri zilnic, în mișcarea lor aparentă, în jurul pământului. 26 (Fig; îs) ~ vicios Greșeală de logică constând în definirea sau demonstrarea unui fapt printr-un altul care nu poate fi definit sau demonstrat decât cu ajutorul primului fapt. 27 (Fig) Sferă. 28 (Fig) Întindere. 29 (Fig) Cuprins. 30 (Fig) Limită de cunoștințe. 31 Limită de atribuții. 32 Limită de ocupații. 33-35 (Fig) Grup de persoane legate între ele prin convingeri, idei, preocupări etc. 36 (Îs) ~uri muncitorești Organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul secolului trecut. 37 Societate. corectat(ă)

  1. În original hernial, adjectiv neconsemnat în niciun dicționar. — Ladislau Strifler
  2. 66-33° → 66°33′ — Ladislau Strifler

CERC, cercuri, s. n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură. ◊ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade și 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc (I 1). ◊ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greșeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora. 2. Bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ. ◊ Cercuri muncitorești = organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle).

CERC, cercuri, s. n. I. 1. (Mat.) Suprafață plană limitată de o circumferință; (în vorbirea curentă, adesea) inia care mărginește o astfel de suprafață, circumferință. Suprafața cercului. Diametrul cercului. ◊ (Geogr.) Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pămîntului, paralele cu ecuatorul și situate la 66 de grade și 30 de minute la nord sau la sud de el. (Astron.) Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul pămîntului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de inel sau de roată. Asfințea soarele într-un cerc de văpaie. PAS, L. 285. Treceau pe lîngă o apă întinsă... Pe luciu tremurau cercuri repezi, care ne depărtau spre mal. SADOVEANU,O. I 520. Și apa unde-au fost căzut In cercuri se rotește. EMINESCU, O. I 170. Cocostîrcul... vine, se înalță, în cercuri line zboară. ALECSANDRI, P. A. 118. Fig. Din senin un clopot a-nceput a bate, Pe tăcere-aruncă cercuri sunătoare. BOTEZ, P. O. 67. Cerc vicios = greșeală logică constînd în faptul că o teză este aparent demonstrată cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată cu ajutorul primei. ◊ (Adverbial) Se prind de mini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind. COȘBUC, P. I 57. ◊ Loc. adv. În cerc = în formă de cerc, circular. Pionieri așezați în cerc în jurul focului. 3. Linie în formă de arc. Cînd Mihnea intră în odaie, ochii unchiașului, afundați sub cercul albit al sprîncenelor, clipiră ca o candelă ce moare. ODOBESCU, S. A. 85. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stinși și împrejurați de un cerc purpuriu. NEGRUZZI S. I 6. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.). Cercul cunoștințelor. Cercul ideilor.Întreprinsesem... a căuta în cercul literilor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. II. (Nume dat unor obiecte (de lemn, de metal etc.) în formă de linie circulară) 1. Bandă subțire de fier sau de lemn care înconjură un butoi pentru consolidarea doagelor. Cercurile vreunui butoi vor plesni. ȘEZ. III 47. 2. Bandă subțire (îndeosebi de metal) cu care se strînge un cufăr, un geamantan, o ladă etc.Șină de fier fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile; (regional) raf. Merg și merg, pînă colo cătră prînzul cel bun, atunci sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33. 4. Obiect de lemn de formă circulară pe care îl rostogolesc copiii lovindu-l cu un bețișor. Se juca pe trotuar cu cercul. PAS, Z. I 144. După minge și după cerc, alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. 5. (Învechit) Diademă. Unul din ei, cu fruntea într-un cerc de aur, bătut cu diamante... era frumos ca luna unei nopți de vară. EMINESCU, N. 6. III. (În domeniul social-politic) 1. (Urmat de diverse determinări) Grup de oameni legați între ei prin interese comune și gravitînd în jurul unui punct central. Cercurile reacționare, întreținînd focare fasciste ca acelea din Grecia, Spania, Argentina și împingînd spre neînțelegeri în sînul Națiunilor Unite, caută să împiedice construirea păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 7. ♦ Grupare, de obicei cu scop instructiv-educativ, formată din oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei, concepții comune sau prin practicarea în comun a anumitor îndeletniciri. Cerc marxist. Cerc sportiv. Cerc de lectură. Cerc de studii. Cerc pedagogic.Cercurile de lectură vor rămîne una din formele mun ci politice și culturale a organizațiilor de masă. REZ. HOT. 265. În numeroase teatre s-a înmulțit numărul cercurilor de studiu. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. Dan vorbea de cercurile literare din București, de mișcarea intelectuală care se începe acum. VLAHUȚĂ, O. A. III 39. Este ocupat cu o conferință pe care trebuie s-o țină în curînd într-un cerc de savanți. CARAGIALE, O. VII 7. 2. Grup de oameni uniți între ei prin legături de rudenie, de prietenie etc. și care se frecventează des... Asemenea oameni... nu pot aparține cercurilor în care te miști tu. Ei sînt jos. EMINESCU, N. 72. Fiindcă amicul se duce din cercul nostru, propun să începem masa și s-o sfîrșim cu un toast în sănătatea lui. ALECSANDRI, T. 1691. ♦ (Prin extensiune) Lume. Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece. EMINESCU, O. I 181.

CERC, cercuri, s. n. I. 1. Suprafață limitată de o circumferință; linie curbă închisă care mărginește o astfel de suprafață; circumferință. ◊ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pămîntului, paralele cu ecuatorul și situate la 66 grade și 30 de minute la nord sau la sud de acesta. Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul pămîntului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de inel sau de roată. ◊ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greșeală de logică constînd în faptul că o teză este aparent demonstrată cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată cu ajutorul primei. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.). II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subțire de fier sau de lemn care înconjură un butoi pentru consolidarea doagelor. 2. Bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rostogolesc copiii lovindu-l cu un bețișor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru măsurarea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. 1. Grup de oameni legați între ei prin interese comune și gravitînd în jurul unui punct central. ♦ Grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop instructiv-educativ. 2. Grup de oameni uniți între ei prin legături de rudenie sau de prietenie și care se frecventează des. ◊ Lume. Trăind în cercul vostru strîmt, Norocul vă petrece (EMINESCU). – Lat. circus.

CERC1 s. n. 1. curbă plană închisă la distanță egală față de centru. 2. figură, linie, mișcare în formă de cerc (1). 3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune. 4. limită, întindere. (< lat. circus, după fr. cercle)

CERC ~uri n. 1) Linie curbă închisă ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru. Suprafața ~ului.~ polar paralelă care marchează limita zonelor polare ale Pământului. ~ diurn cerc descris de aștri în timpul mișcării lor aparente în jurul Pământului. 2) Figură geometrică plană formată de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei căruțe. 4) Figură, desen, mișcare în formă de inel. 5): ~ vicios greșeală de logică care constă în demonstrația unei teze cu ajutorul alteia ce este la rândul ei demonstrată cu ajutorul celei dintâi. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese și activități comune. În ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; sferă; domeniu. ~ de atribuții. /<lat. circus

cerc n. l. Geom. suprafață plană mărginită, de o circumferință; 2. cerc de lemn sau de fier cu care se leagă buțile; 3. fig. întindere, limită: cercul cunoștințelor noastre; 4. asociațiune ai cării membri se reunesc spre a juca, conversa sau citi: cerc militar; 5. cerc vițios, raționament defectuos în care se ia drept probă ceea ce trebuia probat. (Ex, opiul adoarme, pentru că e într’însul o putere adormitoare). [Lat. CIRCUS].

2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s’o văd cum vine, la nenorocire se’ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu.

1) cerc n., pl. urĭ (lat. cĭrcus, it. sp. pg. cerco. V. țarc). Suprafață plană limitată de o circumferență. Circumferența însășĭ: a descrie un cerc. Circumferență, cingătoare de lemn orĭ de fer cu care se leagă doagele butoĭuluĭ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu științeĭ omeneștĭ. Cerc vițios, raționament defectuos care ar trebuĭ maĭ întîĭ să probeze ceĭa ce servește a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doŭă catargurĭ, doŭă grinzĭ.

CERCA, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A întreba, a se informa. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da târcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

CERCA, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A întreba, a se informa. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da târcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

cerca [At: PRAV. MOLD. 577 / Pzi: cerc / E: lat circare] (Înv) 1 vi A face o mișcare de ocolire. 2 vt A parcurge de jur-împrejur. 3 vi A da târcoale. 4 vt (Îe) A ~ o moșie A merge de jur-împrejurul moșiei spre a o delimita. 5 vt (Îe) A ~ hotarele A merge pe toate hotarele unei moșii spre a le determina. 6 vt (Îe) A ~ semnele A controla, de jur-împrejur, semnele prin care este delimitată o proprietate. 7 vt (Pgn) A examina. 8 vt (Pgn) A supune unei cercetări Si: a cerceta, a iscodi, a scruta, a sonda, a știrici. 9 vi (Construit cu prepoziția de sau doară) A se interesa Si: a se informa, a întreba. 10-12 vt A căuta legături, (relații sau) simpatii. 13 vt A începe tratative în vederea unei alianțe. 14 vi A cutreiera. 15 vt A face incursiuni într-un teritoriu pentru a-l prăda Si: a cotropi. 16 vi A cerceta peste tot pentru a găsi ceva. 17 vi A-și da osteneala să facă ceva Si: a căuta (33), a se sili, a se strădui, a se trudi. 18 vt A face o încercare. 19 vi A cerceta (24). 20 vt A ispiti. 21 vt (Îe) A-și ~ norocul A-și pune norocul la încercare. 22 vt A căuta să vezi dacă un lucru e bun, valoros, potrivit etc. facându-i proba Si: a gusta, a proba. 23 vt (Îoc a afla, a găsi) A căuta (69). 24-26 vt (Înv) A căuta (să obții, sau) (să pricinuiești, ori) să provoci. 27 vt A se adresa cuiva cu o rugăminte Si: a ruga. 28 vi (Mar; mgm) A câștiga bani lucrând. 29 vi A se uita. 30-31 vit A umbla des (pe undeva sau) pe la cineva Si: a frecventa. 32 vt (D. dureri; fig) A cuprinde. 33 vt (D. stări sufletești; ips) A se ivi.

cerco- [At: DN3 / V: -cerc2 / E: fr cerco-, cf ngr ϰερϰοσ] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la coadă. 2 Propriu cozii. 3 De coadă.

țerclu[1] sn vz cerc1 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țirc1[1] sn vz cerc1 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CERCA, cerc, vb. I. (Unele sensuri se confundă cu sensurile lui încerca) 1. Tranz. A supune unei cercetări, a cerceta cu de-amănuntul, a examina, a scruta, a căuta să afli, a iscodi. Prin straturile bogate erau așezate oale cu flori. Le cerca să vadă dacă-s bine așezate. SADOVEANU, O. IV 222. Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul. EMINESCU, N. 79. Oamenii cercăm: Care-s cu păcate, Care-s cu dreptate. TEODORESCU, P. P. 92. Ș-apucat-o la cercat, La cercat și la mustrat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. Tranz. A-și da osteneala, a se strădui, a se sili, a se trudi să..., a face sforțări să..., a căuta să...; a încerca. Se strînse grămadă pe rogojina tare, cercînd s-adoarmă. DUNĂREANU, CH. 8. Unii oameni... nu se astîmpără... măcar că au pățit multe, tot cearcă în pădurea lui, să vadă nu-l vor putea găbui cumva? CREANGĂ, P. 218. Ea cerca a surîde. EMINESCU, N. 76. În zadar cearcă ei să ridice Un zid. ALECSANDRI, P. A. 99. ◊ Refl. Oricum se cerca bietul om să-și scoată carul din imală, nu putea nici într-un feli. SBIERA, P. 199. Biata fată... se cercă să zică și ea ceva, dară împăratul îi tăie cuvîntul. ISPIRESCU, L. 23. Ei se tot cerca, Zidul că-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 462. ◊ Absol. A face o încercare, a proba, a căuta. Bine, răspunse zmeul, cearcă, și vom vedea ce voinic ești. SBIERA, P. 134. Un părău cu apă rece, Cine bea, de dor îi trece: Am cercat și am beut, Și de dor nu mi-a trecut. HODOȘ, P. P. 216. ◊ (Urmat de «de», «doară», «dacă») S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codrul de tei, Să cerce de-s voinicei. ALECSANDRI, P. P. 289. 3. Tranz. (Popular) A proba, a căuta să vezi dacă (ceva) e bun, valoros, potrivit etc.; a încerca. Cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi. ISPIRESCU, L. 187. Să-mi mai cerc astă rugină [de pușcă]. ALECSANDRI, P. A. 56. Iar cînd a-nsera de noapte, Să mai cerc durda ce poate. ALECSANDRI, P. P. 256. Cînd eram de optsprezece [ani], Cercam vinul dacă-i rece. ALECSANDRI, P. P. 234. 4. Tranz. (învechit și popular) A căuta. Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercînd viață-n ei. COȘBUC, P. II 226. Ileana... era o fată cît să-i cerci părechea, de frumoasă ce era. RETEGANUL, P. I 51. După aceea s-au luat ei iarăși la cercat drumul, că doară ar nemeri acasă. SBIERA, P. 68. Cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. Astfel odinioară Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul mărilor, cu frații săi de vitejie, o patrie mai ferice. ODOBESCU, S. I 252. 5. Intranz. (Uneori construit cu conj. «de» sau «doară») A întreba, a se informa, a se interesa. Nu știu, dragul meu, fără (însă), fiindc-ai bătut atîta amar de cale, o să cerc doară vor ști supușii mei. RETEGANUL, P. V 65. Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Dă-i vin cît a putea bea, Da de bani nu te-ngrija; Da nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ți-oi mai, da. BIBICESCU, P. P. 295. 6. Tranz. (Învechit) A supune la grele încercări. Tăbărî, trimițînd cete în toate părțile, care mai mult de opt zile cercară țara, arzînd orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori. BĂLCESCU, O. II 163. ♦ (Cu schimbarea construcției) A fi supus la..., a suferi, a încerca.Trei groaznice focuri a cercat acest oraș. NEGRUZZI, S. I 70. 7. Tranz. A vizita, a frecventa. Poate că nici crîșmăriței nu-i era tocmai urit a sta între noi, de ne cerca ușa des. CREANGĂ, A. 98. 8. Intranz. A reveni; a da tîrcoale. Lupul cearcă șapte ani de-a rîndul unde a mîncat o dată oaia. POP. 9. Tranz. unipers. (Despre stări sufletești, dureri fizice etc.) A se ivi, a fi cuprins de... Și tot îl cerca amintirea cu Lipovanul. SADOVEANU, P. S. 20. Și astăzi încă, din această pricină, mă cearcă păreri de rău. SADOVEANU, P. S. 44. De cîtva timp îl cerca în răstimpuri un junghi în piept. VLAHUȚĂ, N. 14.

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea în concurență cu încerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. și refl. A se strădui, a se sili, a căuta să... Biata fată... se cercă să zică și ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. Cercam un vad Să ies la lumea largă (EMINESCU). 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. Mai mult de opt zile cercară țara (BĂLCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici cîrciumăriței nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne cerca așa des (CREANGĂ). 7. Intranz. A reveni; a da tîrcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

CERCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. [Și -cerc. / < fr. cerco-, cf. gr. kerkos].

CERCO-, -CERC elem. „coadă”, „înotătoare”. (< fr. cerco-, -cerque, cf. gr. kerkos)

A CERCA cerc tranz. pop. 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atenție; a examina; a studia. 3) A supune unor încercări. 4) (despre stări sufletești) A cuprinde pe un timp scurt (și de repetate ori). /<lat. circare

CERCA vb. (Mold., Trans.) A căuta. A: Iată, trei bărbați te cearcă pre tine. AP. 1646, 35r. Lupul altă soție își cercă. CI, 97. A cerca pre cel pierdut. LET. .1766-1767, 6v. Dacă nu-mi crezi, cearcă și vei afla. H 1771, 91r. Umblă cercîndu-l si nu-l află. B 1775, 97r; cf. URECHE; VARLAAM; M. COSTIN; CVL, 166; DOSOFTEI. VS; N. COSTIN ; CD, 1698, 29r, 36r, 36v; CI, 169, 176; NCL II, 292, 294; CD, 1770, 36r; H 1771, 80v, 86v, 86v, 99v; Bv 1779, 62r. C: Stătu Maria la groapă de cerca preacinstitul trupul Sfințiii Tale. O, 33v. Unde mă veți cerca, acolo mă veți afla. LD, 14r. La tine alerg, cerc]nd mîntuire. MCCR, 47; cf. O. 46v, 55v; MCCR, 77. // B: Iată, bărbați trei cearcă pre tine. NT 1703, 103v. Mița ... să ne cearce prin găuri. E ante 1704, 30v; cf. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. circare. Vezi și cercător.

cercà v. 1. a căuta, a cerceta: cercam un vad să ies la lumea largă EM.; 2. a iscodi: trimise călări să cerce locurile; 3. a încerca, a ispiti, a pune la probă (materială sau morală): a cerca o armă, un prieten. [Lat. CIRCARE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 2 sg. cerci, 3 cearcă; conj. prez. 1 sg. să cerc, 3 să cerce; imper. 2 sg. afirm. cearcă

cerca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 cearcă; conj. prez. 3 să cerce

cerca vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 3 sg. și pl. cearcă; conj. prez. 3 sg. și pl. cerce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERC s. 1. (MAT.) (înv. și reg.) perghel, (înv.) țărcălan. (Desenează un ~.) 2. (MAT.) circumferință, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~ului.) 3. v. disc. 4. șină, (reg.) șing, (Transilv., Ban. și Mold.) raf. (~ la roata unei căruțe.) 5. (pop.) brățară. (~ la un butoi.) 6. v. rotocol. 7. rotocol, (rar) armean. (~ format la suprafața unei ape.) 8. roată. (Faceți ~ în jurul meu.) 9. (PICT.) cerc cromatic v. steaua culorilor. 10. v. mediu. 11. v. domeniu.

CERC s. v. coroană, diademă, orbită.

cerc s. v. COROANĂ. DIADEMĂ. ORBITĂ.

CERC s. 1. (MAT.) (înv. și reg.) perghel, (înv.) țărcălan. (Desenează un ~.) 2. circumferință, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~.) 3. disc, roată. (Un ~ de lemn.) 4. șină, (reg.) șing, (Transilv., Ban. și Mold.) raf. (~ la roata unei căruțe.) 5. (pop.) brățară. (~ la un butoi.) 6. colac, rotocol. (Se înalță ~uri de fum.) 7. rotocol, (rar) armean. (~ la suprafața unei ape.) 8. roată. (Faceți ~ în jurul meu.) 9. ambianță, anturaj, cadru, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăia în ~ lor.) 10. cadru, cîmp, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări, de activitate.)

CERCA vb. v. analiza, căuta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, încerca, îndura, măsura, observa, pătimi, păți, pedepsi, pândi, privi, proba, răbda, ruga, sancționa, scruta, sili, sonda, spiona, strădui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmări, verifica, vizita.

cerca vb. v. ANALIZA. CĂUTA. CERCETA. EXAMINA. GUSTA. INFORMA. INTERESA. ISCODI. ÎNCERCA. ÎNDURA. MĂSURA. OBSERVA. PĂTIMI. PĂȚI. PEDEPSI. PÎNDI. PRIVI. PROBA. RĂBDA. RUGA. SANCȚIONA. SCRUTA. SILI. SONDA. SPIONA. STRĂDUI. STUDIA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UITA. URMĂRI. VERIFICA. VIZITA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cerc (cercuri), s. n.1. Figură geometrică formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix. – 2. Belciug, inel. – 3. Inel de întărire, fretă. – 4. Crup de oameni, cenaclu. – 5. Oțel pentru arcuri. – 6. Nuia în formă circulară. – 7. (Arg.) Inel, bijuterie. – 8. Cîmp, domeniu, sferă. – Mr. (țerkl’u), megl. țerc. Lat. cĭrcus (Pușcariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR); cf. alb. kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637), it., sp., port. cerco. Mr. provine din it. cerchio. Cf. cearcăn, cercel.Der. cercui, vb. (a lega, a strînge cu cercuri; a înconjura, a cuprinde într-un cerc; a pune șaibe; a (se) aranja în cerc; a fixa vița cu araci); cercuitor, s. m. (dogar); cercuit (var. cercuială, cercuitură), s. n. (operație ce constă în a lega vița pentru a o fixa pe araci); încercui, vb. (a înconjura, a cuprinde într-un cerc); cercuriu, adj. (miel cu coarnele rotunjite în formă de cerc).

cerca (cerc, at), vb.1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – Var. (der.) încerca. Lat. circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Pușcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): cf. alb. kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), it. cercare, prov., cat., sp., port. cercar, fr. chercher. Pentru semantismul din rom., cf. Pușcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. și DAR reprezentant al unui lat. *in circāre; este însă vorba mai curînd de o der. rom. Der. cercător, adj. (căutător, cercetător, examinator); cercător, s. m. (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); înv. cu toate aceste sensuri; (în)cercare, s. f. (acțiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experiență; chin, suferință, necaz); cercală, s. f. (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, s. n. (căutare, cercetare); cercătoare, s. f. (sondă); cercătură, s. f. (încercare, probă, examen; investigație, verificare; sondare), înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CERC. Subst. Cerc, cerculeț (dim.), cercușor, circumferință; ciclu; epiciclu; rotunjime, rotund. Disc. Inel, ineluș (dim.). Semicerc; semilună. Coroană, cunună, cununiță (dim.); aureolă, nimb. Verigă, belciug; ocheț; laț, lasou. Roată, rotiță (dim.), roticică, rotilă, dură, obadă. Colac, colăcel (dim.), covrig, covrigel (dim.). Rotativă. Sferă, rondelă, rotoghilă (rar), glob, globușor (dim.); sfericitate; sferoid, oval. Cercuială, cercuire, cercuit. Ocol, spirală, răsucire, învîrtire, învîrtitură, piruetă, rotocol (pop.), rotire, rotit, circuit, girație, rotație, rotitură (pop.); înconjur, ocol, ocoliș, ocolire, ocoleală (rar). Orbită. Ciclometrie. Ciclometru; compas. Adj. Circular, inelar, inelat, anular. Rotilat (pop.), rotocolit, rotocolat, rotocol (pop.), rotund, rotunjit, rotunjor (dim.), rotunjel, rotofei (fig.), rotat; orbital, orbicular, discoidal, discoid (rar). Oval, oviform, ovoid, ovoidal; semicircular, cicloidal, elipsoidal, parabolic. Sferic, sferoidal, globular, globulos. Giratoriu, de rotație, rotativ, rotatoriu, rotitor. Vb. A încercui, a înconjura, a cercui, a ocoli, a merge jur împrejur. A rotunji. A se roti, a efectua o rotație, a se învîrti, a se răsuci, a se rotocoli (rar), a da rotocoale. A se înscrie pe orbită. A se covrigi (rar), a se încovriga, a se face covrig, a se încolăci. Adv. În cerc, împrejur, jur împrejur, dimprejur; rotunjit, rotiș (pop.); în spirală, în rotocol. V. cingătoare, curbă, formă, mișcare, podoabe, rotire.

-CERC „coadă, filament, înotătoare”. ◊ gr. kerkos „coadă” > L. sav. -cercus, fr. -cerque, it. -cerco > rom. -cerc.

CERC DE AEROMODELISM formă de organizare a practicării aeromodelismului pe lângă o casă a elevilor sau palat al copiilor.

RIDICARE LA CERC operațiune de tractare cu ajutorul unui troliu, care la unul din capete are montat un inel metalic, a unui parașutist, care are parașuta deschisă fixată pe inel, pentru a executa o lansare din turnul de parașutism.

cercul cvintelor, dispunere a sunetelor sistemului muzical pe un cerc sau o spirală la un interval de cvintă*. Această imagine a c., ce acoperea sistemul diatonic* antic, corespundea și concepției pitagoreice de obținere a tuturor intervalelor din reduplicarea cvintei. În acest din urmă caz, c. devenea într-adevăr o spirală deschisă, deoarece din reduplicarea a 12 cvinte peste 7 octave (de ex. la locul de întâlnire a sunetelor fa și mi diez) lua naștere un interval foarte mic (coma* pitagoreică). În sistemul egal temperat*, diferența aceasta nu există (fiecare cvintă fiind „corectată” cu 1/12 din valoarea ei), c. păstrându-și totuși aceeași imagine de spirală pentru a facilita ilustrarea enarmoniei (2) tonalităților (2). Denumit pentru sistemul temperat și cadran tonal, c. arată ordinea crescătoare a diezilor* (spre dreapta) și a bemolilor* (spre stânga) pentru tonalitățile majore și paralelele lor minore, „enarmoniile” însemnând, de fapt, tocmai această dualitate grafică (diezi-bemoli) a tonalităților armonic-sinonime.

cerca, cerc, v.i. (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi: „...și au cercat mările, și nicăire nu s-au aflatu slobodă” (Bârlea, 1909: 121). 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „...Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233). – Lat. circare „a ocoli” (CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.

cerca, cerc, vb. intranz. – (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi. 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233; Giulești). – Lat. circare „a ocoli” (Scriban, Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.

CERCO- „coadă, apendice, înotătoare”. ◊ gr. kerkos „coadă” > fr. cerco-, it. id., engl. id. > rom. cerco-.~cist (v. -cist), s. n., formă larvară de tenie, avînd un singur scolex invaginat și un apendice sub formă de coadă; ~id (v. -id), adj., în formă de coadă; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță catariniană africană, cu coadă lungă, neprehensilă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERC subst. și CERCEL subst. 1. Cercești s. 2. Cu suf. -a: Cerca f., munt., 1819 (BCI XV 163). 3. Cerchescu mold. 4. Cercel, Petru Vvd; 5. Cerceá f. (16 A III 443).

CERCUL LINGVISTIC DE LA PRAGA, școală lingvistică structuralistă înființată în 1926. Reprezentanți: N. Mathesius, N.S. Trubetzkoy, R. Jakobson. A.I. Isacenco ș.a. V. structuralism.

CERCUL VIENEZ, grupare filozofică constituită între anii 1922-1923 de M. Schlick pe lîngă Catedra de științe inductive a Universității din Viena. Reprezentanți: R. Carnap, O. Neurath, H. Hahn, K. Gödel. A funcționat pînă în 1936. În cadrul cercului s-au pus bazele „pozitivismului logic” sau „empirismului logic”.

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) nu-mi strica cercurile – Valerius Maximus, „Memorabilia”, 8, 7, 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede, absorbit cu totul în rezolvarea unor probleme de geometrie, pe un ostaș din armata romană intrată în orașul Siracusa, care îi călcase figurile desenate pe nisip. Acesta, socotindu-se insultat și necunoscându-l pe marele învățat, l-a ucis. Avertisment dat cuiva care încearcă să te distragă de la preocupările importante.

Cvadratura cercului este o celebră problemă, pusă de învățații greci din antichitate, și anume: construirea, cu rigla și compasul, a unui pătrat avînd suprafața egală cu a unui cerc dat. În geometria euclidiană, această problemă nu se poate rezolva. Prin extensiune, expresia „cvadratura cercului” a ajuns să semnifice orice fel de problemă insolubilă, fără dezlegare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg.d. bărbați) a practica sexul anal.

Intrare: Cerc
nume propriu (I3)
  • Cerc
Intrare: cerc (s.n.)
cerc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerc
  • cercul
  • cercu‑
plural
  • cercuri
  • cercurile
genitiv-dativ singular
  • cerc
  • cercului
plural
  • cercuri
  • cercurilor
vocativ singular
plural
țerclu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cerca
verb (VT79)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerca
  • cercare
  • cercat
  • cercatu‑
  • cercând
  • cercându‑
singular plural
  • cearcă
  • cercați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerc
(să)
  • cerc
  • cercam
  • cercai
  • cercasem
a II-a (tu)
  • cerci
(să)
  • cerci
  • cercai
  • cercași
  • cercaseși
a III-a (el, ea)
  • cearcă
(să)
  • cerce
  • cerca
  • cercă
  • cercase
plural I (noi)
  • cercăm
(să)
  • cercăm
  • cercam
  • cercarăm
  • cercaserăm
  • cercasem
a II-a (voi)
  • cercați
(să)
  • cercați
  • cercați
  • cercarăți
  • cercaserăți
  • cercaseți
a III-a (ei, ele)
  • cearcă
(să)
  • cerce
  • cercau
  • cerca
  • cercaseră
Intrare: cerco
prefix (I7-P)
  • cerco
sufix (I7-S)
  • cerc
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerc, cercurisubstantiv neutru

  • 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; suprafață limitată de această figură. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: circumferință diminutive: cerculeț
    • format_quote Suprafața cercului. Diametrul cercului. DLRLC
    • 1.1. Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade și 33 de minute la nord sau la sud de el, care marchează limita dintre cele două zone temperate și cele două zone polare ale Pământului. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. DEX '09 DLRLC
  • 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Asfințea soarele într-un cerc de văpaie. PAS, L. 285. DLRLC
    • format_quote Treceau pe lîngă o apă întinsă... Pe luciu tremurau cercuri repezi, care ne depărtau spre mal. SADOVEANU, O. I 520. DLRLC
    • format_quote Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote Cocostîrcul... vine, se înalță, în cercuri line zboară. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
    • format_quote figurat Din senin un clopot a-nceput a bate, Pe tăcere-aruncă cercuri sunătoare. BOTEZ, P. O. 67. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • 2.1. Cerc vicios = greșeală de logică constând în definirea sau demonstrarea unui lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În cerc = circular. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: circular
      • format_quote Pionieri așezați în cerc în jurul focului. DLRLC
  • 3. Linie în formă de arc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd Mihnea intră în odaie, ochii unchiașului, afundați sub cercul albit al sprîncenelor, clipiră ca o candelă ce moare. ODOBESCU, S. A. 85. DLRLC
    • format_quote Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stinși și împrejurați de un cerc purpuriu. NEGRUZZI S. I 6. DLRLC
  • 4. figurat Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Cercul cunoștințelor. Cercul ideilor. DLRLC
    • format_quote Întreprinsesem... a căuta în cercul literilor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. DLRLC
  • 5. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjoară un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cercurile vreunui butoi vor plesni. ȘEZ. III 47. DLRLC
    • 5.2. Bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.3. Șină de fier fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, care servește la consolidarea obezilor și ca piesă de uzură la rulare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: raf
      • format_quote Merg și merg, pînă colo cătră prînzul cel bun, atunci sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33. DLRLC
    • 5.4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se juca pe trotuar cu cercul. PAS, Z. I 144. DLRLC
      • format_quote După minge și după cerc, alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. DLRLC
    • 5.5. învechit Diademă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: diademă
      • format_quote Unul din ei, cu fruntea într-un cerc de aur, bătut cu diamante... era frumos ca luna unei nopți de vară. EMINESCU, N. 6. DLRLC
  • 6. Disc gradat, folosit la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. DEX '09
    • format_quote Cerc de busolă. DEX '09
  • 7. Grup de oameni uniți prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote Asemenea oameni... nu pot aparține cercurilor în care te miști tu. Ei sînt jos. EMINESCU, N. 72. DLRLC
    • format_quote Fiindcă amicul se duce din cercul nostru, propun să începem masa și s-o sfîrșim cu un toast în sănătatea lui. ALECSANDRI, T. 1691. DLRLC
    • 7.1. Grup de oameni uniți prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cercurile reacționare, întreținînd focare fasciste ca acelea din Grecia, Spania, Argentina și împingînd spre neînțelegeri în sînul Națiunilor Unite, caută să împiedice construirea păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 7. DLRLC
      • format_quote Cerc marxist. Cerc sportiv. Cerc de lectură. Cerc de studii. Cerc pedagogic. DLRLC
      • format_quote Cercurile de lectură vor rămîne una din formele muncii politice și culturale a organizațiilor de masă. REZ. HOT. 265. DLRLC
      • format_quote În numeroase teatre s-a înmulțit numărul cercurilor de studiu. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. DLRLC
      • format_quote Dan vorbea de cercurile literare din București, de mișcarea intelectuală care se începe acum. VLAHUȚĂ, O. A. III 39. DLRLC
      • format_quote Este ocupat cu o conferință pe care trebuie s-o țină în curînd într-un cerc de savanți. CARAGIALE, O. VII 7. DLRLC
      • 7.1.1. Cercuri muncitorești = organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul secolului XIX. DEX '09
    • 7.2. Lume, societate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trăind în cercul vostru strîmt, Norocul vă petrece. EMINESCU, O. I 181. DLRLC
etimologie:
  • limba latină circus (cu unele sensuri după limba franceză cercle). DEX '09 MDN '00

cerca, cercverb

  • 1. tranzitiv popular Cerceta, examina, iscodi, scruta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin straturile bogate erau așezate oale cu flori. Le cerca să vadă dacă-s bine așezate. SADOVEANU, O. IV 222. DLRLC
    • format_quote Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul. EMINESCU, N. 79. DLRLC
    • format_quote Oamenii cercăm: Care-s cu păcate, Care-s cu dreptate. TEODORESCU, P. P. 92. DLRLC
    • format_quote Ș-apucat-o la cercat, La cercat și la mustrat. TEODORESCU, P. P. 152. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A se informa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu știu, dragul meu, fără (= însă), fiindc-ai bătut atîta amar de cale, o să cerc doară vor ști supușii mei. RETEGANUL, P. V 65. DLRLC
      • format_quote Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
      • format_quote Dă-i vin cît a putea bea, Da de bani nu te-ngrija; Da nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ți-oi mai, da. BIBICESCU, P. P. 295. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A se strădui, a se sili; a căuta să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se strînse grămadă pe rogojina tare, cercînd s-adoarmă. DUNĂREANU, CH. 8. DLRLC
    • format_quote Unii oameni... nu se astîmpără... măcar că au pățit multe, tot cearcă în pădurea lui, să vadă nu-l vor putea găbui cumva? CREANGĂ, P. 218. DLRLC
    • format_quote Ea cerca a surîde. EMINESCU, N. 76. DLRLC
    • format_quote În zadar cearcă ei să ridice Un zid. ALECSANDRI, P. A. 99. DLRLC
    • format_quote Oricum se cerca bietul om să-și scoată carul din imală, nu putea nici într-un feli. SBIERA, P. 199. DLRLC
    • format_quote Biata fată... se cercă să zică și ea ceva, dară împăratul îi tăie cuvîntul. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Ei se tot cerca, Zidul că-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 462. DLRLC
    • 2.1. (și) absolut A face o încercare. DLRLC
      • format_quote Bine, răspunse zmeul, cearcă, și vom vedea ce voinic ești. SBIERA, P. 134. DLRLC
      • format_quote Un părău cu apă rece, Cine bea, de dor îi trece: Am cercat și am beut, Și de dor nu mi-a trecut. HODOȘ, P. P. 216. DLRLC
      • format_quote S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codrul de tei, Să cerce de-s voinicei. ALECSANDRI, P. P. 289. DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proba
    • format_quote Cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi. ISPIRESCU, L. 187. DLRLC
    • format_quote Să-mi mai cerc astă rugină [de pușcă]. ALECSANDRI, P. A. 56. DLRLC
    • format_quote Iar cînd a-nsera de noapte, Să mai cerc durda ce poate. ALECSANDRI, P. P. 256. DLRLC
    • format_quote Cînd eram de optsprezece [ani], Cercam vinul dacă-i rece. ALECSANDRI, P. P. 234. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit regional Căuta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuta
    • format_quote Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercînd viață-n ei. COȘBUC, P. II 226. DLRLC
    • format_quote Ileana... era o fată cît să-i cerci părechea, de frumoasă ce era. RETEGANUL, P. I 51. DLRLC
    • format_quote După aceea s-au luat ei iarăși la cercat drumul, că doară ar nemeri acasă. SBIERA, P. 68. DLRLC
    • format_quote Cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote Astfel odinioară Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul mărilor, cu frații săi de vitejie, o patrie mai ferice. ODOBESCU, S. I 252. DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit A supune la grele încercări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tăbărî, trimițînd cete în toate părțile, care mai mult de opt zile cercară țara, arzînd orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori. BĂLCESCU, O. II 163. DLRLC
    • 5.1. A fi supus la... DLRLC
      • format_quote Trei groaznice focuri a cercat acest oraș. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
  • 6. tranzitiv regional Frecventa, vizita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate că nici crîșmăriței nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne cerca ușa des. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
  • 7. intranzitiv popular A da târcoale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reveni
    • format_quote Lupul cearcă șapte ani de-a rîndul unde a mîncat o dată oaia. POP. DLRLC
  • 8. tranzitiv unipersonal popular A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tot îl cerca amintirea cu Lipovanul. SADOVEANU, P. S. 20. DLRLC
    • format_quote Și astăzi încă, din această pricină, mă cearcă păreri de rău. SADOVEANU, P. S. 44. DLRLC
    • format_quote De cîtva timp îl cerca în răstimpuri un junghi în piept. VLAHUȚĂ, N. 14. DLRLC
etimologie:

cercoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.