2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.
CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: ~rări / E: celebra] 1 Săvârșire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat1 (1),celebrație (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat1 (2), celebrație (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat1 (2), celebrație (3), prăznuire. 4 Proslăvire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CELEBRARE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
celebra v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~rez / E: fr célébrer, lat celebrare] 1 A săvârși, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public și cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
celebrațiune sf vz celebrație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. prăznui. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CELEBRA vb. I. tr. 1. A săvîrși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELEBRA vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CELEBRA ~ez tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
celebrare (desp. -le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celebrare (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celebrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
celebra (a ~) (desp. -le-bra) vb., ind. prez. 1 sg. celebrez, 3 celebrează; conj. prez. 1 sg. să celebrez, 3 să celebreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celebra (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celebra vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebrez, 3 sg. și pl. celebrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CELEBRARE s. 1. v. aniversare. 2. oficiere, săvârșire. (~ căsătoriei.) 3. v. oficiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CELEBRARE s. 1. aniversare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. oficiere, săvîrșire. (~ căsătoriei.) 3. (BIS.) oficiere, săvîrșire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELEBRA vb. 1. v. aniversa. 2. a oficia, a săvârși. (~ o căsătorie.) 3. v. oficia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CELEBRA vb. 1. a aniversa, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a oficia, a săvîrși. (~ o căsătorie.) 3. (BIS.) a oficia, a săvîrși, a sluji. (~ liturghia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ce-le-bra-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ce-le-bra
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
celebrare, celebrărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a celebra. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: celebrație
etimologie:
- celebra DEX '09 DEX '98 DN
celebra, celebrezverb
- 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. DLRLC
- Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. DLRLC
-
- 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140. DLRLC
-
- 3. Proslăvi. DNsinonime: proslăvi
etimologie:
- célébrer DEX '09 DEX '98 DN
- celebrare DEX '09 DEX '98 DN