11 definiții pentru ceainic
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceainic sn [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 16 / Pl: ~ice / E: rs чайнику] 1-2 Vas în care (se servește sau) se prepară ceaiul. 3 Conținut al unui ceainic. 4 Vas împreună cu conținutul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas cu toartă, cu cioc și cu capac, în care se opărește ceaiul sau se fierbe apă pentru ceai.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se opărește ceaiul sau se fierbe apa pentru ceai. – Rus čajnik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEAINIC ~ce n. 1) Vas de bucătărie, prevăzut cu toartă, cioc și capac, în care se pregătește ceaiul sau se fierbe apă. 2) Conținutul unui asemenea vas. [Sil. ceai-nic] /<rus. ceajnik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceainic n. vasul în care se opărește ceaiul. [Rus. ČAINIKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceáĭnic n., pl. e (rus. čaĭnik). Vasu în care se opărește ceaĭu. Local de băut ceaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceainic, pl. ceainice
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceainic, ceainicesubstantiv neutru
etimologie:
- ceainik DEX '98 DEX '09