14 definiții pentru cauzalitate
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAUZALITATE s. f. 1. Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. ◊ Principiul cauzalității = principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. 2. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.
cauzalitate sf [At: EMINESCU, N. 84 / P: ca-u~ / Pl: ~ăți / E: fr causalitè] 1 Raport obiectiv, necesar, între cauză și efect. 2 (Îs) Principiul (sau legea) ~tății Principiu fundamental al gândirii omenești potrivit căruia orice fenomen are o cauză. 3 (Îs) ~ inelară Feed-back.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZALITATE s. f. Raport obiectiv, necesar între cauză și efect. ◊ Principiul (sau legea) cauzalității = principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAUZALITATE s. f. Formă de interdependență generală a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. Admiterea legilor obiective, a cauzalității și a necesității obiective în natură, apare cu desăvîrșire clar la Engels. LENIN, MAT. EMP. 171. – Pronunțat: ca-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZALITATE s. f. Formă de interdependență a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. [Pr.: ca-u-] – După fr. causalité.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAUZALITATE s.f. Categorie filozofică care exprimă interacțiunea dintre cauză și efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalità, fr. causalité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAUZALITATE s. f. interacțiunea dintre cauză și efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. (< fr. causalité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAUZALITATE f. Categorie filozofică care exprimă dependența reciprocă dintre cauză și efect. Principiul ~ății. [Sil. ca-u-] /<fr. causalité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cauzalitate f. legea în virtutea căreia o cauză produce un efect.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cauzalitáte f. (d. cauzal). Filoz. Împrejurarea în care cauza produce efectu: a cerceta cauzalitatea. V. etiologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!cauzalitate (desp. ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzalității; pl. cauzalități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cauzalitate (ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzalității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cauzalitate s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzalității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CAUZALITATE (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ca-u-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cauzalitate, cauzalitățisubstantiv feminin
- 1. Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. DEX '09 DLRLC DN
- Admiterea legilor obiective, a cauzalității și a necesității obiective în natură, apare cu desăvîrșire clar la Engels. LENIN, MAT. EMP. 171. DLRLC
- 1.1. Principiul cauzalității = principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. DEX '09
-
- 2. Cauzalitate inelară = feedback. DEX '09sinonime: feedback
etimologie:
- causalité DEX '09 DEX '98 DN