2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

CAUSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

caustic, ~ă [At: COSTINESCU / P: ca-us~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat causticus, fr caustique] 1 a (D. substanțe) Care distruge țesuturile vegetale și animale. 2 a (Fig) Mușcător. 3 a (Fig) Ironic. 4 a (Fig) Răutăcios. 5 sn Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile vegetale și animale pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.).

caustică sf [At: LTR / P: ca-us~ / Pl: ~ice / E: fr caustique] (Rar) Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic.

CAUSTIC, -Ă, caustici, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, roade, distruge țesutul animal și vegetal. Sodă caustică. 2. Fig. Mușcător, satiric, de o ironie răutăcioasă. Observație caustică.

CAUSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. 2. Fig. Mușcător, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).

CAUSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].

CAUSTICĂ s.f. Pată luminoasă obținută prin întîlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique].

CAUSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

CAUSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre substanțe chimice) Care are proprietatea de a ataca și de a descompune țesuturile vegetale și animale. 2) fig. Care lezează sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorbă ~că. /<it. caustico, lat. causticus

caustic a. 1. arzător, coroziv. piatra iadului e un caustic; 2. fig. satiric și mușcător.

*caústic, -ă adj. (vgr. kaustikós). Med. Arzător, coroziv: peatra ĭaduluĭ e caustică. Fig. Mușcător, satiric: spirit caustic. Adv. În mod caustic. – Corect ar fi cáŭstic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caustic adj. m., pl. caustici; f. caustică, pl. caustice

caustică s. f., g.-d. art. causticii

+sodă caustică s. f. + adj.

caustic adj. m., pl. caustici; f. caustică, pl. caustice

caustică s. f., g.-d. art. causticii

caustic adj. m., pl. caustici; f. sg. caustică, pl. caustice

caustică s. f., g.-d. art. causticii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAUSTIC adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

caustic adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

Intrare: caustic
caustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caustic
  • causticul
  • causticu‑
  • caustică
  • caustica
plural
  • caustici
  • causticii
  • caustice
  • causticele
genitiv-dativ singular
  • caustic
  • causticului
  • caustice
  • causticei
plural
  • caustici
  • causticilor
  • caustice
  • causticelor
vocativ singular
plural
Intrare: caustică
caustică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caustică
  • caustica
plural
  • caustici
  • causticile
genitiv-dativ singular
  • caustici
  • causticii
plural
  • caustici
  • causticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caustic, causticăadjectiv

etimologie:

caustică, causticisubstantiv feminin

  • 1. fizică Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.