16 definiții pentru carnagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carnagiu sn vz carnaj

CARNAJ, carnaje, s. n. Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

carnaj sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 10/5 / V: ~agiu (pl: -agii) / Pl: ~e / E: fr carnage] (Liv) Ucidere în masă Si: masacru, măcel.

CARNAJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

CARNAJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru.

CARNAJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage.

CARNAJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].

CARNAJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)

CARNAJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!carnagiu (livr.) s. n., pl. carnagii, art. canagiile (desp. -gi-i-)

carnaj (livr.) s. n., pl. carnaje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: carnagiu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnagiu
  • carnagiul
  • carnagiu‑
plural
  • carnagii
  • carnagiile
genitiv-dativ singular
  • carnagiu
  • carnagiului
plural
  • carnagii
  • carnagiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnaj
  • carnajul
  • carnaju‑
plural
  • carnaje
  • carnajele
genitiv-dativ singular
  • carnaj
  • carnajului
plural
  • carnaje
  • carnajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carnagiu, carnagiisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.