4 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carici1 sm [At: ZANNE, P. IX, 583 / Pl: ~ / E: car1 + -ici] (Ent) Vierme nedefinit mai îndeaproape Cf carete (1).

carici2 sm [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ / E: rrm kari] (Fam) Penis.

carica1 vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.

cări1 sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~i (pl: ~igi, reg, ~iji), gări / Pl: ~ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cări2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

cărici sm [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) Calcea câinelui[1] (Caltha palustris).

  1. Toate resursele botanice de pe Internet o denumesc calcea calului. — cata

CARICA vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].

CARICA vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carici (cariciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161.

cărică (cărici), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Intrare: carici
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carici
  • cariciul
  • cariciu‑
plural
  • cariciuri
  • cariciurile
genitiv-dativ singular
  • carici
  • cariciului
plural
  • cariciuri
  • cariciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: carica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carica
  • caricare
  • caricat
  • caricatu‑
  • caricând
  • caricându‑
singular plural
  • cari
  • caricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caric
(să)
  • caric
  • caricam
  • caricai
  • caricasem
a II-a (tu)
  • carici
(să)
  • carici
  • caricai
  • caricași
  • caricaseși
a III-a (el, ea)
  • cari
(să)
  • carice
  • carica
  • carică
  • caricase
plural I (noi)
  • caricăm
(să)
  • caricăm
  • caricam
  • caricarăm
  • caricaserăm
  • caricasem
a II-a (voi)
  • caricați
(să)
  • caricați
  • caricați
  • caricarăți
  • caricaserăți
  • caricaseți
a III-a (ei, ele)
  • cari
(să)
  • carice
  • caricau
  • carica
  • caricaseră
Intrare: cărică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cări
  • cărica
plural
  • cărici
  • căricile
genitiv-dativ singular
  • cărici
  • căricii
plural
  • cărici
  • căricilor
vocativ singular
plural
gărigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cărici
cărici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carica, caricverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.