caraghios, ~oasă [At: ȘIO / V: ~oz, ~oază / Pl: ~oși, ~oase, (rar) ~oji / E: tc caragöz] 1 sm Personaj care te face să râzi, spunând glume, făcând strâmbături etc. Si: bufon, chimiță, clovn, măscărici, (reg) mascara, paiață, păcală, păcălici, soitar. 2 a Care provoacă râsul Si: comic, ridicol. 3-4 smf, a (Persoană) care nu merită să fie luată în serios. 5 sm (Iht; tcm) Scrumbie de Dunăre, cu cap negru (Alosa pontica nigrescens).

CARAGHIOS, CARAGHIOZ I. sm. 1 Glumeț care, prin strîmbăturile sau prin vorbele lui, provoca rîsul la curțile Domnilor, bufon ¶ 2 Individ care prin vorbele, glumele sau gesturile lui se face de rîs sau face pe alții să rîdă: Ion a început să rîză de mofturile caraghiosului CAR.; un pitic ghebos, care era caraghiosul satului, se agăță deasupra porții GN.. II. adj. De rîs, care provoacă rîsul, care se face de rîs: să-l vezi ce caraghios e cu țigara în gură CAR. [tc. karagöz „ochiu negru”].

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. Mă întorc de acolo cu cîteva flori cidese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71. De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132. ♦ (Substantivat) Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă rîsul. Și porți și pumnal, caraghiosule. CAMIL PETRESCU, T. II 237. – Pronunțat: -ghios.

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.

CARAGHIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz

caraghios m. 1. numele bufonului (lit. „Ochiu-negru”) în farsele ce se jucau la Curțile Domnilor; 2. în genere, bufon, măscăriciu: ce-i asta caraghiosul e? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul: mutră caraghioasă; 4. nume dat de pescari cosacului mai tânăr cu ochii mari sau negri (la Turci; karagöz balyk e numele oblețului). [Turc. KARAGÖZ].

caraghioz, ~oază a vz caraghios

caraghĭóz m., pl. jĭ (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.

caraghios (desp. -ghios) adj. m., pl. caraghioși; f. caraghioasă, pl. caraghioase

caraghios (-ghios) adj. m., pl. caraghioși; f. caraghioasă, pl. caraghioase

caraghios adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghioși; f. sg. caraghioasă, pl. caraghioase

caraghios

caraghios, -oasă; -oși, -oase.

caraghios (caraghioși), s. m. – 1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz. – Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz. – Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.

CARAGHIOS (< turc. karaghiöz, ochi negri) a Personaj comic, în jocul păpușarilor turci. b Denumire a acelor farse din teatrul turc, destul de numeroase, care constituiau un adevărat repertoriu dramatic pentru fiecare din cele 30 de nopți ale Ramazanului și care, după relatările lui Lazăr Șăineanu (Jocul păpușilor și raporturile sale cu farsa karaghiöz), s-a bucurat de o mare raspîndire la noi în secolele trecute, contaminări dramatice aflîndu-se în teatrul nostru popular, ca jocul păpușilor (v.).

CARAGHIOS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.

CARAGHIOS adj. 1. buf, burlesc, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.) 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. comic, hazliu. (Ce chestie ~!)