CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de valeriu, 11 Feb 2003 | Greșeală de tipar

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 1 Mar 2006 | Greșeală de tipar

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ♢ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar