CALĂ², cale, s. f. Plantă erbacee decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, în jurul inflorescenței propriu-zise (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.

CALĂ¹, cale, s. f. 1. Încăpere sub puntea inferioară a unei nave, destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Instalație portuară pentru construcția sau reparația navelor. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul pentru a-l imobiliza. 4. Piesă metalică de mare precizie folosită la verificarea dispozitivelor de măsurare. – Din fr. cale.

CALĂ¹, cale, s. f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale.

CALĂ², cale, s. f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.

CALĂ, cale, s. f. 1. Încăperea situată între puntea cea mai de jos și fundul navei, destinată să primească încărcătura. 2. Platformă ușor înclinată pe care se repară sau se construiesc nave (într-un port sau într-un șantier naval).

CALĂ, cale, s. f. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă folosită pentru: a) împiedicarea punerii în mișcare a unei mașini; b) menținerea distanței între anumite părți ale unui sistem tehnic. – Fr. cale.

CALĂ³ s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roșii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].

CALĂ² s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo].

CALĂ¹ s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî].

CALĂ¹ s. f. 1. încăpere între puntea inferioară și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roților unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. (< fr. cale)

CALĂ² s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roșii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)

CALĂ² ~e f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla

CALĂ³ ~e f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se așază în fața roții unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcția de mașini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. cale

CALĂ¹ ~e f. 1) Încăpere sub puntea unei nave, rezervată pentru încărcături. 2) Platformă înclinată spre apă unde se construiesc sau se repară nave. ~ de construcție. ~ plutitoare. /<fr. cale

*cálă f., pl. e (fr. cale). Mar. Partea cea maĭ joasă din interioru uneĭ corăbiĭ.

CALA, calez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca acestea să intre în funcțiune. 2. Tranz. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.

căhală² sf vz cală³ corectat(ă)

CALA, calez, vb. I. Tranz. 1. A imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune. 2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.

CALA calez, vb. I. Tranz. A fixa, a potrivi un organ (sau o piesă) de mașină.

CALA, calez, vb. I. Tranz. A fixa un organ sau o piesă de mașină, după un model dat. – Fr. caler.

CALA vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină). 2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler].

CALA vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler)

A CALA ~ez tranz. 1) (vehicule sau roțile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune în poziție fixă. /<fr. caler

cală s. f., g.-d. art. calei; pl. cale

cală s. f., g.-d. art. calei; pl. cale

cală (nav., bot.) s. f., g.-d. art. calei; pl. cale

cala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calez, 3 calează; conj. prez. 1 sg. să calez, 3 să caleze

cala (a ~) vb., ind. prez. 3 calează

cala vb., ind. prez. 1 sg. calez, 3 sg. și pl. calează

CALĂ s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)

CALĂ s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)

CALA vb. (TOP., TEHN.) a orizontaliza. (~ un aparat topografic de vizare.)

CALA vb. (TOP., TEHN.) a orizontaliza. (~ un aparat topografic de vizare.)

CALĂ dispozitiv mecanic care fixează roțile unei aeronave pe sol, împiedicând-o să alunece.