CACOLOGIE, cacologii, s. f. (Rar) Construcție, locuțiune greșită. – Din fr. cacologie.

cacologie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cacologie] (Grm) 1-2 Construcție sau locuțiune greșită.

CACOLOGIE, cacologii, s. f. Construcție, locuțiune greșită. – Din fr. cacologie.

CACOLOGIE s.f. Construcție, locuțiune defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacologie, cf. gr. kakos – rău, logos – cuvînt].

CACOLOGIE s. f. construcție gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie)

CACOLOGIE ~i f. Îmbinare greșită de cuvinte. [Sil. -gi-e] /<fr. cacologie

cacologie s. f., art. cacologia, g.-d. art. cacologiei; pl. cacologii, art. cacologiile (desp. -gi-i-)

cacologie (rar) s. f., art. cacologia, g.-d. art. cacologiei; pl. cacologii, art. cacologiile

cacologie s. f., art. cacologia, g.-d. art. cacologiei; pl. cacologii, art. cacologiile

CACOLOGIE s. f. (< fr. cacologie, cf. gr. kakos „rău” + logos „cuvânt”): construcție, locuțiune sau expresie greșită.

CACO- „urît, greșit, defectuos”. ◊ gr. kakos „rău” > fr. caco-, it. id., engl. id., germ. kako- > rom. caco-. □ ~chilie (v. -chilie), s. f., stare patologică a sucului gastric; ~colie (v. -colie₁), s. f., stare anormală a fierii; ~epie (v. -epie), s. f., pronunție greșită; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incorectă, cu deformarea și substituirea cuvintelor; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., asociație dezagreabilă de sunete sau de cuvinte; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre plante) care prezintă structură genetică nefavorabilă; sin. cacogenic; ~genic (v. -genic), adj., cacogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice. 2. Incapacitatea plantelor la hibridație; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., senzație falsă de gust dezagreabil; ~grafie (v. -grafie), s. f., ortografiere greșită; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire defectuoasă; ~logie (v. -logie₁), s. f., construcție gramaticală greșită; ~melie (v. -melie), s. f., deformație congenitală a picioarelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., 1. Creștere patologică. 2. Structură sau formație anatomică defectuoasă; ~pragie (v. -pragie), s. f., deviere de la normal a funcțiilor nutritive; ~stomie (v. -stomie), s. f., miros dezagreabil al gurii; ~trofie (v. -trofie), s. f., nutriție defectuoasă.