CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire, într-un vehicul, pe plajă etc., cu destinații speciale. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.

cabină sf [At: DUNĂREANU, CH. 151 / Pl: ~ne / E: fr cabine] 1-3 încăpere mică amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc. având diverse destinații.

CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.

CABINĂ, cabine, s. f. Mică încăpere fixă sau transportabilă, cu destinație specială. Cabină de actor. Cabina suflerului. Cabina șoferului. Cabină de baie. ▭ În secțiile devotare se scurg necontenit zeci și sute de oameni, Ușile cabinelor se închid și se deschid necontenit. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2520. [Iahtul]avea un salonaș cochet, cabine cu tot confortul și un bucătar excelent. BART, E. 108. Se trînti pe pat pufnind de mînie, pe cînd valurile, zbătîndu-se în coasta șlepului, răsunau în cabină cu-n geamăt înădușit. DUNĂREANU, CH.153. Cabină telefonică = cabină din care se vorbește la telefon în oficiile telefonice publice. Cabină de proiecție = cabină în care sînt instalate, la cinematograf, aparatele de proiecție. Cabină de ascensor = încăpere mobilă aparținînd unei instalații de ascensor și care servește la transportul de persoane sau de materiale între diferitele etaje ale unei clădiri. Cabină de semnalizare = cabină din care se transmit semnalele feroviare. Cabină de comandă = încăpere unde sînt instalate aparatele prin care se transmit comenzile într-un sistem tehnic.

CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine.

CABINĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, avînd diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

CABINĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine)

CABINĂ ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanță cu destinația. ~a șoferului. ~ telefonică. ◊ ~ spațială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauții în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

cabină f. 1. cămăruță pe bordul unei corăbii; 2. spațiu închis la o baie.

*cabínă f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capána, colibă). Cameră mică într’o corabie. Cameră de baĭe (într’un stabiliment, într’o casă).

cabină-mamă s. f. (astr.) Cabina principală dintr-o navă cosmică ◊ „Collins [...] va rămâne singur la comanda cabinei-mamă.” Sc. 21 VII 69 p. 6. ◊ „Admițând că o nouă defecțiune a dispozitivului de cuplare a survenit la întoarcerea lui S. și M. de pe Lună – a precizat F. – situația va fi grea, dar nu dramatică, fiind asigurate atât mijloacele necesare revenirii lor în condiții de securitate în interiorul cabinei-mame, cât și materialul selenar.” R.l. 3 II 71 p. 6 (din cabină + mamă, după fr. cabine-mère; DMN 1969)

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

CABINĂ SPAȚIALĂ s. capsulă cosmică.

CABINĂ SPAȚIALĂ s. capsulă cosmică.

CABINĂ încăpere la bordul unei aeronave destinată echipajului sau transportului. Cabina pentru echipaj conține toate elementele de comandă ale aeronavei (cupola asigurând o vedere bună) fiind separată, de regulă, de restul aeronavei printr-un perete având o ușă care se închide. Aeronavele care zboară la înălțimi mari sunt dotate cu cabină etanșă (presurizată) în care presiunea este menținută la valoare constant mai ridicată decât cea a mediului exterior cu ajutorul unor dispozitive de menținere a presiunii normale a aerului din interior, pentru evitarea efectelor fiziologice ale presiunii reduse și a lipsei de aer asupra echipajului sau pasagerilor.